O investiţie iniţială mai mică de 10.000 de euro poate aduce un randament de peste 100% în mai puţin de un an: obiectele de artă. Dar în Romånia preţul corect al artei e un mister... Investiţia în obiecte de artă poate fi, chiar şi pe termen scurt, foarte profitabilă. Însă, în ceea ce priveşte piaţa de artă din Romånia, există cel puţin o problemă serioasă (printre multe altele): e foarte dificil să stabileşti un preţ de referinţă. Numărul anual al tran
O investiţie iniţială mai mică de 10.000 de euro poate aduce un randament de peste 100% în mai puţin de un an: obiectele de artă. Dar în Romånia preţul corect al artei e un mister...
Investiţia în obiecte de artă poate fi, chiar şi pe termen scurt, foarte profitabilă. Însă, în ceea ce priveşte piaţa de artă din Romånia, există cel puţin o problemă serioasă (printre multe altele): e foarte dificil să stabileşti un preţ de referinţă. Numărul anual al tranzacţiilor cu lucrări semnate de maeştri romåni pe pieţele de artă din afara ţării, unde se fixează cotaţiile reale, este foarte scăzut. Acest fapt determină inexistenţa unui indice credibil al cotaţiilor artiştilor - inclusiv pe piaţa internă! - deoarece tranzacţiile din trecut constituie un punct de referinţă pentru estimarea preţului de vånzare. În Franţa, spune Dan Tudor, coordonatorul tudor-art.com, portal destinat pieţei de artă din Romånia, „sunt mai puţin de 50 de artişti romåni contemporani care figurează în cataloagele Akoun, de exemplu, cu cote de pånă la 2.000 de euro. Nici nu este vorba de cotaţii, ci despre vånzări răzleţe, comunicate de galeriile unde au avut loc.“
În opinia lui Tudor, lucrurile stau diferit în ceea ce priveşte cotaţiile artiştilor romåni în viaţă şi ale celor decedaţi. Lucrările primilor încă se vånd în Romånia la „preţuri adeseori supradimensionate - şi din cauze sentimentale, şi pentru că nu există elemente de comp
