“Se pierde in reverii cind asculta David Gilmour, tresare cind aude “Monica Bellucci si l-a vazut de douasprezece ori, student fiind, pe Richard Dreyfuss in Adio, dar ramin cu tine. Pierde patru ore pe zi in fata televizorului, ca un zevzec. Abstinent, dar cafegiu. Ironic, dar sentimental. Harnic, dar jucaus. O apriga mustata ii mascheaza bine tandretea. Se teme de avioane chiar si cind ii fac daruri. Prezideaza peste trei motani mizantropi si-i intelege din ce in ce mai bine”. Aceasta este prezentarea pe care si-o face Radu Paraschivescu intr-una din paginile de inceput ale ultimei sale cartii.
Volumul apare in colectia “Cartea de pe noptiera” de la editura Humanitas. Pe noptiera mea, cartea lui Radu a stat doua seri. Asa procedez cu cartile care imi plac foarte mult – nu le “rad” intr-o singura noapte. Pe de alta parte, dupa prima seara, dupa ce o lasasem la jumatate, ardeam de nerabdare ca sa vad ce mai e in ea si cum se termina. Din cauza asta nu a mai apucat si a treia seara fara sa fie citita pina la capat Acesta este adevarul!
E un roman medieval, un adorabil roman scris scinteitor despre o iubire, de la un punct incolo, interzisa. Actiunea se petrece in Portugalia secolului XIV, la Curtea Regala a lui Alfonso al IV-lea. Nu va spun mai mult, pentru ca vreau sa va las intacta placerea de a descoperi aceasta carte minunata. Acestea fiind zise, va doresc lectura placuta!
“Se pierde in reverii cind asculta David Gilmour, tresare cind aude “Monica Bellucci si l-a vazut de douasprezece ori, student fiind, pe Richard Dreyfuss in Adio, dar ramin cu tine. Pierde patru ore pe zi in fata televizorului, ca un zevzec. Abstinent, dar cafegiu. Ironic, dar sentimental. Harnic, dar jucaus. O apriga mustata ii mascheaza bine tandretea. Se teme de avioane chiar si cind ii fac daruri. Prezideaza peste trei motani mizantropi si-i intelege din ce in ce mai
