Daca, pentru unii, victoria in alegeri a fost motiv de bucurie, in PNL s-a lasat cu paruiala. Dupa trei ani de suturi luate de la seful statului si contre expediate cu mai putin succes, scorul obtinut de PNL in alegerile locale a venit ca o surpriza. Sondajele nu-l creditau cu mai mult de 15%, insa recolta de alesi locali s-a bazat pe mai mult de o cincime din voturi, ceea ce a plasat partidul la o distanta relativ mica de PSD si PD-L, cotate aproximativ la fel: 28-29%. Cum a fost posibil revirimentul liberal (daca ii putem spune asa)? O explicatie corecta trebuie sa tina cont, in egala masura, de atuurile si dezavantajele de a fi in PNL in ultimii trei ani - pornind de la jumatatea lui 2005, cind a devenit limpede ca Alianta DA, componenta principala a coalitiei de guvernamint de atunci, scirtiia din toate incheieturile. Controversele dintre liberali, pe de o parte, si democrati si seful statului, pe de alta parte, mai intii i-au incitat pe romani - care nu mai vazusera guvernare cu poalele-n cap -, apoi i-au plictisit si indepartat de scena politica, dupa ce s-a vazut lipsa de finalitate practica a disputelor. Frictiunile dintre palatele Guvernului si al Presedintiei au culminat cu izgonirea democratilor de la guvernare, in urma cu un an. Acesta este momentul cheie in care liberalii au luat startul in campanie. Fara sa-si faca cine stie ce probleme in calitate de guvernanti minoritari si tot mai imuni la atacurile fostilor aliati, ministrii lui Tariceanu au administrat bugetul in modul cel mai profitabil pentru partid, directionind fondurile cu precadere spre administratiile locale liberale. Chiar si pesedistii, sustinatorii inocenti ai Cabinetului, au remarcat ca avantajul initial de a scoate castanele din foc cu mina Executivului s-a intors impotriva lor. Practic, ei au constatat dupa alegerile locale ca initiativele sociale generoase ale PSD au fost percepute de