Una dintre cele mai mari surprize pe care alegerile pentru Bucureşti le-ar fi putut oferi era un scor mic pentru PNG-CD. Din păcate, nu am putut fi surprins, dar aştept cu interes o surpriză la alegerile din toamnă. Cu toate că este privit ca un non-partid sau ca un one man show, PNG-CD obţine ceea ce partide istorice şi cu ideologii mult mai pregnante politic nu reuşesc. PNŢCD şi chiar PC nu au reuşit scorurile lui Gigi Becali. Cu 28 din cele 55 de locuri în Consiliu, PD-L, alături de PNG-CD, obţine o majoritate capabilă să-l faulteze pe Oprescu. Este, aşadar, oare de blamat PD-L-ul pentru dorinţa de a se alia cu PNG-CD la Consiliul General al Bucureştiului? Nu încerc să apăr PD-L-ul. Şi cu atît mai puţin PNG-CD-ul. Dar se poate observa că, din punct de vedere strategic, o alianţă cu Becali este singura variantă fezabilă pentru democrat-liberali, în condiţiile în care celelalte variante sînt atît de improbabile. O alianţă cu PSD-ul va fi considerată inaptă din punct de vedere politico-moral. O alianţă cu PRM-ul sau PNL-ul, de asemenea. Într-un joc al numerelor, PD-L a ales bine. Chiar dacă va depinde pe alocuri de aportul lui Becali (a se citi PNG-CD), care, în felul acesta, va cîştiga, pe lîngă experienţă administrativă, şi imaginea atît de necesară pentru alegerile din toamnă. Şi, de ce nu, şi pentru cele prezidenţiale. Fundamentul relaţiei dintre cele două partide este raportul dintre cei doi „B“. Preşedintele şi latifundiarul au o istorie de colaborări, şpriţuri şi meciuri din cele mai diverse, de la fotbal la afaceri imobiliare. Aşadar, nu ar trebui să mire pe nimeni alăturarea dintre democrat-liberali şi PNG-işti. Care vor fi, însă, efectele pe termen mediu şi lung ale acestei alianţe pentru Traian Băsescu şi PD-L? Mica alianţă între PD-Lşi PNG-CD Procentul pe care Becali l-ar obţine la alegerile parlamentare şi prezidenţiale (în cazul în care ar candid