De la vînătoarea de vreascuri în parcul din oraş (Adriana Babeţi), la „perechea de chiloţi tetra – un foarte precis indiciu geopolitic şi poate chiar moral-religios“ (Anamaria Beligan). De la serviciul la rotativă în Casa Scînteii, la „ciorapi traşi peste încălţăminte cînd e polei. O minimă cochetărie mă împiedică să adopt această soluţie“ (Adriana Bittel). De la „circuitul cărnii în şi prin cultură“ (Adriana Babeţi), la repartiţiile la şcoli din sate. De la cozile la oase, la „«Româncele sînt ieftine, se vînd pe-o pereche de ciorapi»“ (Sanda Cordoş). De la uniforma militară din facultate şi caietul de ostaş la „Comunismul a fost, înainte de toate, un atentat la feminitate“ (Simona Popescu). De la „«Jos Ceauşescu!»“, la anticoncepţionale pe bază de chinină şi unt de cacao, ce păreau bomboane de ciocolată (Iulia Popovici). De la „«nu strică niciodată un mic chiuretaj»“ (Doina Ruşti), la „deflorare“, deodorant Impulse, boabe de cafea şi Frida Kahlo (Otilia Vieru-Baraboi). De la scule pentru orele de lăcătuşărie, la „se năştea sau se murea într-o promiscuitate cu adevărat egalizatoare“ (Simona Sora).

Genul – categorie esenţială de trăire şi de explorare social-istorică Nu ştiu dacă experienţa feminină – în comunism sau în orice alt context – este mai complexă sau mai traumatizantă decît cea a bărbaţilor. De fapt, prefer să folosesc pluralul în locul singularului şi substantivul în locul adjectivului. Cred că experienţele femeilor, indiferent de contextul social, politic, economic etc., sînt diferite de cele ale bărbaţilor. Sau, mai curînd, unele experienţe ale femeilor sînt diferite de unele experienţe ale bărbaţilor. Aşa cum unele experienţe ale unor femei sînt diferite de unele experienţe ale altor femei. Genul este o categorie esenţială de trăire, pe de o parte, şi de explorare socială şi istorică, pe de altă parte. Desigur, nu unica. Vieţile oamenilor s