- Politic - nr. 125 / 27 Iunie, 2008 Mai deunazi, dupa anuntarea rezultatelor la alegerile locale, un mai vechi si statornic prieten ma intreba, neocolit, in demersul lui, de un oarecare talc: "Batrane, chiar nu te-ai saturat de cate ai vazut din decembrie 1989 incoace? Nu simti gustul amar, acel iz de cocleala, in gat, si de lehamite in fata atator tradari, dezertari si dezbinari ale romanilor?". Nu i-am raspuns imediat. Intr-un moment de cumpana, fiecare cuvant trebuie bine gandit. Nu mi-au placut niciodata sariturile riscante peste cal, chiar politice, daca ar fi ele, considerandu-le, asemenea salturilor la trapez, uneori mortale. Deciziile pentru un anumit moment din viata unui om trebuie bine gandite. Intotdeauna am cantarit inainte de a pleca la un drum cu capcane si de a lua o hotarare. Am masurat de sapte ori, de fiecare data, si am taiat o singura data! Dar, am avut si am trait multe dezamagiri, din 1990 incoace: ca roman, inainte de toate, ca ziarist si ca scriitor, de altfel rasfatat cu atatea premii si recunoasteri publice, ca om politic, in doua mandate in Parlamentul Romaniei. Nu de putine ori am fost lovit de oameni pe care, in dificultate fiind odata, i-am ajutat total dezinteresat, prin acel gand dus pana la capat de a face un bine aproapelui. Mi-au intors spatele asa-zisii prieteni, imediat dupa ce interesele personale le-au fost indeplinite. Asa ca nu poti sa nu simti gustul acela amar al unor deziluzii. Sentiment intarit, mai ales dupa campania electorala si rezultatele la alegerile locale, dupa ce am trecut prin peste 35 de comune si sate muresene. Intrebarea acelui prieten constant mi-a adus aminte de una dintre pildele culese si publicate de preacucernicul parinte Gheorghe Nicolae Sincan, protopop al Targu-Muresului. Se spune ca sahul Persiei trecea pe langa o gradina in care un batran, obosit si cam fara putere, se chinuia cu un pom, sa-l tin