Azi, Consiliul Executiv Naţional al PSD se întruneşte pentru a discuta rezultatele de la scrutinul local.

Biroul Permanent Naţional al PD-L a decis dizolvarea a nouă organizaţii judeţene, pentru că n-au îndeplinit criteriul de performanţă stabilit înainte de alegeri. Măsura a fost luată luni, 23 iunie 2008, la o zi după ce Delegaţia Permanentă a PNL a anunţat spectaculoasele măsuri de sancţionare a şefilor de filiale cu procentaj sub 15%, între care locul central l-a ocupat Ludovic Orban. După cum sesiza Simona Ionescu pe blogul său (singurul blog pe care îl citesc, întrebîndu-mă de ce fosta mea colegă de la Evenimentul Zilei nu semnează comentariul politic într-un ziar serios), decizia PD-L nu întîmplător a fost luată după cea a PNL. Dacă-i adăugăm şi anunţul privind demisia lui Vasile Blaga din fruntea organizaţiei de Bucureşti, putem dibui că democrat-liberalii s-au prins de lovitura măiastră dată de PNL.

PNL, mai întîi, şi PD-L, mai apoi, două formaţiuni care au avut rezultate bune la scrutinul din iunie 2008, n-au mai stat pe gînduri şi au purces la măsuri drastice faţă de cei care nu şi-au îndeplinit criteriile de performanţă. Aşa cum scriam în comentariile dedicate momentului de la PNL, astfel de măsuri se impun şi în cazul PSD.

Din cel puţin două motive:

1) Alegerile pentru locale au evidenţiat rolul decisiv jucat de organizaţiile judeţene şi orăşeneşti. Acolo unde acestea s-au dat peste cap şi au găsit cei mai buni candidaţi, apoi au mobilizat electoratul captiv la vot, partidul a obţinut scoruri bune şi foarte bune.

Luarea unor măsuri drastice are menirea nu numai de a îndrepta lucrurile în acele organizaţii cu performanţe slăbănoage, dar şi de a da frisoane tuturor organizaţiilor;

2) Deciderea măsurilor, dar mai ales anunţarea lor cu huiet, ca în cazul PNL, sînt în stare să transmită ele