Am terminat Cutia cu fantome, de Joe Hill (Tritonic, 2008) si ultima propozitie pe care mi-am notat-o in agenda a fost "Pana si multumirile sunt misto".
Fara indoiala ca, pentru multi, un motiv foarte bun de a cumpara aceasta carte este informatia ca Joe Hill este pseudonimul lui Joseph Hillstrom King, cu King de la Stephen King, ilustrul sau tata.
Dar nu numai pentru asta il iubesc cititorii pe Joe Hill. Si nu numai cititorii, ci si juriile premiilor literare. Pentru volumul 20th Century Ghosts (2005), Hill a castigat premiile Bram Stoker, British Fantasy, International Horror Guild si Crawford, toate in 2006. Asa ca, atunci cand presa americana i-a dezvaluit identitatea, era deja un scriitor de top. In 2008, Cutia cu fantome a luat deja un premiu Stoker si este nominalizat la premiile Locus. Marturisesc ca romanul "a plecat" greu. Povestea lui Jude Coyne, starul rock trecut de cincizeci de ani, colectionar de orice, debuteaza cu achizitionarea unei cutii in forma de inima care contine... o fantoma. Fantoma tatalui vitreg al unei foste iubite. Care il va bantui cale de 290 de pagini. Care il va face pe Danny, asistentul lui Jude, sa se sinucida. Care si-a propus sa-l faca si pe el sa se sinucida si, mai mult, sa-si ucida actuala iubita, pe Georgia. Daca va reusi sau nu... asta n-am s-o spun. Coyne si Georgia pleaca intr-o calatorie spre sora fostei iubite, singura in masura sa-i scape de fantoma. Este o calatorie in care il intalnesc pe cel care a molestat-o sexual pe Georgia, pe cand ea avea doar treisprezece ani. O intalnesc pe bunica ei, a carei sora o bantuie de cand a fost rapita, cu ani multi in urma. Apoi pe sora Floridei, fosta iubita, care a avut un rol in sinuciderea acesteia. Si, in final, pe tatal lui Jude, cel care l-a facut sa plece de acasa si sa-si uite numele adevarat. Pe la jumatatea cartii, totul incepe sa curga, sa se precipite, si er
