O semifinală inedită, în care nemţii, reveniţi după 12 ani în careul de aşi, erau consideraţi de departe finalişti siguri. Se punea numai problema scorului cu care vor câştiga. Formaţia pregătită de Fatih Terim, descompletată de accidentări şi suspendări, era considerată o victimă sigură în faţa pantzerelor germane dezlănţuite. Pe teren lucrurile nu au stat aşa. Otomanii lui Fatih Terim au început meciul în forţă, „bombardând” poarta lui Lehman, mai nesigur pe intervenţii ca oricând. În min. 35, raportul şuturilor pe poartă era deja de 9-2, din care Kazim Kazim, cel mai periculos jucător, a ţintit în două rânduri transversala. Nemţii sunt surprinşi de vigoarea insistenţelor rezervelor echipei de la Bosfor, se clatină şi fac cu greu faţă jocului avântat al osmanlâilor. Prima transversală este ţintită de Kazim în min. 13, fără rezultat. Peste nouă minute, Kazim, din lateral, ia la ochi din nou transversala, mingea revine la Ugur Boral, care trimite în poartă: 0-1.
Replica germană vine după cinci minute, când cei doi colegi de la Bayern, Podolski şi Schweinsteiger colaborează perfect pentru golul egalizator. Primul cu pasa, iar al doilea cu reluarea în plasă: 1-1. Turcii nu se lasă copleşiţi şi în minutul 32 lovitura liberă executată de Altintop, de la 30 m. este scoasă cu dificultate de sub transversală de Lehman. O mare oportunitate o pierde Podolski în min. 34, când scapă pe flancul stâng, intră în careul turcilor şi din 11 m. lateral şutează razant cu transversala. El este imitat patru minute mai târziu de autorul golului Ugur, care execută o lovitură liberă din 20 m. şi Lehman scoate cu greutate în teren.
O fază controversată are loc în minutul 51, atunci când Busacca nu acordă o lovitură liberă de la 16 m (nemţii au cerut penalti) la faultul lui Sabri asupra lui Podolski. Ca o compensaţie, în min. 69, arbitrul nu acordă o lovitură liberă la pătrunderea