ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
IMAGINE. În Piaţa de legume şi fructe, cîinii de la Biserică se bat cu cei de la Măcelărie.
ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
Moto:"Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul‘‘ - Mircea Badea, realizator tv
CĂŢELUL CARE MĂ URMEAZĂ. Trecînd de Piaţa Victoriei, pe străduţa care duce în cartierul de lux al Bucureştilor, dau de o încăierare inegală, în care un căţel e luat la întrebări de cinci maidanezi vînjoşi. Contrar obiceiului cîinesc, căţelul face faţă cu demnitate. Nu se ştie cît ar fi durat rezistenţa-i eroică dacă n-aş fi pus mîna pe un băţ şi nu l-aş fi scos din mijlocul haitei.
Am mers mai departe. Cînd m-am întors, căţelul mă urma tiptil-tiptil; e drept, la o distanţă prudentă. Impresionat, am intrat în prima prăvălie întîlnită în cale şi, o dată cu pachetul meu de ţigări, i-am luat şi lui un pateu cu brînză, substitut jalnic, totuşi al indispensabilei fripturi. Cît timp am fost în magazin, căţelul m-a aşteptat la uşă, aşezat popîndău: de credeau că-i al meu cei în trecere pe acolo. A înfulecat repede pateul. Nu pentru că-i era foame – mi-am dat seama mai tîrziu – ci pentru că nu voia să mă piardă. Ştiam obiceiul maidanezilor de a fi năzuroşi, de a te lăsa cînd ţi-e lumea mai dragă. Astfel că mă aşteptam să rămînă locului, să-şi mănînce în tihnă cadoul picat din cer, apoi să se întoarcă de unde plecase, mai ales că ne depărtasem binişor de Calea Victoriei. Căţelul era însă la cîţiva metri în urma mea. Cînd mă opream, se oprea şi el. Dacă mă întorceam, se aşeza în fund şi se apuca de autopurecat. Parcă era un lucrător de la Filaj! M-a însoţit astfel un sfert din Bucureşti, făcînd faţă cu brio tuturor încercărilor, nu uşoare, de altfel. Pe Roma, din adîncurile unei curţi a dat năvală o dihanie pufăitoare care, după ce s-a izbit cu pieptul de grilaj, a prins să hămăie atît de disperat c-aveam mom
