Observam in prezent o piata de capital internationala intr-o mare incertitudine, generata de mai multi factori, tot mai greu de anticipat. Unul este fluctuatia fara precedent a pretului petrolului, unde interesele marilor producatori sunt paralele cu cele ale consumatorilor importanti, iar speculatorii influenteaza cat pot aceasta disputa. Cu toate ca Arabia Saudita a adaugat inca o picatura, infima, de 200.000 barili la productia zilnica, masura a fost repede contracarata de declaratia lui Chakib Kheklil, presedintele OPEC, care spune ca pretul la petrol poate creste in acest an intre 150 si 170 $/baril, adica cu inca 11–26%. In acelasi timp, Libia se gandeste la o reducere a propriei productii cu consecintele de rigoare.
Pe aceasta baza, cotatia dolarului scade proportional cu cresterea pretului la petrol, ea fiind influentata si de decizia FED de a nu modifica rata dobanzii critice, in scopul contracararii cresterii ratei inflatiei, contrar asteptarilor majoritatii investitorilor. In acelasi timp Trichet, presedindele Bancii Centrale Europene (BCE), a dat de inteles ca, pentru limitarea cresterii inflatiei in zona euro, intentioneaza majorarea dobanzii in 2008.
BNR a majorat ieri rata dobanzii critice la 10%, ceea ce a indus deocamdata o noua incertitudine in procesul investitional autohton, cu posibile retrageri ale capitalului strain, dar si cu o perspectiva de peste 3 luni usor favorabila pentru imaginea bancii centrale, care da semnale ca nu renunta la lupta cu cresterea inflatiei. Inflatia poate creste in iulie la circa. 9,3%, o data ce gazul natural se va scumpi cu 12,5%, iar energia electrica cu 5,3%. Fireste, in aceste conditii, pe o conjunctura total nerecomandata investitiilor pe termen scurt, cu o bursa autohtona, care are o volatilitate excesiva si cu noi minime ale anului in apropierea celor din 2006, ne punem intrebarea ce trebu
