Dl. Oprea a ratat incarnarea schimbarii. Obisnuit sa fie adulat de catre obedientii din Universitate, obisnuit sa-si impuna vointa in fata unui Senat docil, imbatat si de succesul relativ de la europarlamentare, domnia-sa a crezut ca la fel se va intimpla din nou cu electoratul iesean, pe care nu cred ca l-a inteles suficient. De fapt, nu dl. Nichita a cistigat alegerile, el era vincibil si lumea dorea schimbarea, ci domnul Oprea le-a pierdut, ratind o schimbare necesara pentru oras. Si le-a pierdut pe mina sa, pentru ca, dupa ce a procedat foarte bine anuntindu-si din timp candidatura si tinindu-se de cuvint, a intrat in campania electorala nepregatit in cele specifice Primariei si a iesit aproape cum a intrat, considerind ca simpla existenta pe pamint a domniei-sale este suficienta pentru ca o majoritate sa-l voteze. Aura creata in jurul personalitatii sale s-a destramat inca de la prima aparitie televizata, celebra dezbatere de la Realitatea TV, cind a gafat prin agresivitate si lipsa de eleganta. Culmea e ca dl. Oprea avea dreptate, dar adevarul trebuie rostit cu o anumita gratie, altminteri societatea il respinge ca o cucoana ofuscata. Apoi, dl. Oprea nu s-a inconjurat de specialisti, cu care sa dezbata din timp problemele, iar cind s-a intors de la Bruxelles era prea tirziu. De aceea i-a lipsit practic un program electoral veritabil, cel existent fiind calat dupa observatiile inregistrate prin cartiere de catre cea mai apropiata colaboratoare pe care si-a ales-o, Irina Schrotter. O asociere benefica la inceput, dar care ulterior s-a dovedit a fi un bolovan de git, prin trecutul si interesele cunoscute ale respectivei doamne. In acelasi timp, partidul nu a fost unit in sustinerea candidatului sau. Fuziunea PD - PLD s-a dovedit o greseala, in partid existind cel putin trei fractiuni, ca in poezia cu racul, broasca si o stiuca, fiecare dintre ele asteptind ca ceal