Dezmatul acesta poetic avea, desigur, o plata. Nicolae Labis l-a platit scump, cu propia-i viata. Labis n-a fost doar o victima a regimului proletcultist, ci si unul din rasfatatii sai. Avintul revolutionar (demolator) al anilor care au urmat dupa preluarea puterii de catre comunisti l-a scos la suprafata si acelasi avint l-a scufundat, ceva mai tirziu, in namolul amestecat cu singe al istoriei noastre postbelice. Dupa incercarea de decapitare si "uniformizare" a claselor sociale si condamnarea artei "putrede", burgheze, noii conducatori ai Romaniei, calauzindu-se dupa modelul sovietic, au creat la Bucuresti celebra scoala de Literatura "Mihai Eminescu". Partidul era in cautare de noi talente. Aspirantii trebuiau sa provina, in general, din rindul claselor de jos, al taranimii si proletariatului. Au existat insa si exceptii. Sita prin care organele au cernut biografiile aspirantilor meniti sa serveasca noua orindurire avea pe alocuri adevarate gauri negre, prin care, alaturi de elemetele asa-zis sanatoase, s-au strecurat si cele "nocive". "Neghina" nu a putut fi separata de "secara", din simplul motiv ca amestecul s-a produs nu la suprafata vietii sociale, ci a mentalitatilor si complexelor morale. Malaxorul secerei si ciocanului nu a reusit sa zdrobeasca pina la ultima farima constiinta umana. Cu tot efortul facut de partid, constiinta n-a putut fi perverita decit pina la un anumit punct. Partidul si-a exercitat presiunea asupra vietii diurne a cetateanului, dar a ignorat viata nocturna. De aceea, efortul sau s-a soldat in cele din urma cu esec... Putem considera arta proletculta drept un accident istoric, care s-a perimat chiar in timpul regimului care a contribuit la propagarea sa. Comitetele regionale de partid au primit ordin direct de la Comitetul Central sa inscrie pe listele de studii pentru scoala de literatura tineri pina in 30 de ani care lucrau in industr