SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Afară de faptul că e senil şi întreabă tot timpul "De ce?", bunicul n-are treabă cu nimeni. E aşezat dimineaţa în fotoliul de sub veioză şi pînă seara, cînd e dus la culcare, stă ca un Dumnezeu cu părul şi barba albe ca neaua privind liniştit înainte. Dacă n-ar întreba mereu "De ce-e-e-e?", lungind vocala şi cîntînd-o urcător, ca popa în biserică, ai putea să crezi că e statuie.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Afară de faptul că e senil şi întreabă tot timpul "De ce?", bunicul n-are treabă cu nimeni. E aşezat dimineaţa în fotoliul de sub veioză şi pînă seara, cînd e dus la culcare, stă ca un Dumnezeu cu părul şi barba albe ca neaua privind liniştit înainte. Dacă n-ar întreba mereu "De ce-e-e-e?", lungind vocala şi cîntînd-o urcător, ca popa în biserică, ai putea să crezi că e statuie.
Ai casei nu-l iau în seamă, dar străinii, dacă nu sînt preveniţi, se simt obligaţi să-i răspundă, chiar şi după ce-şi dau seama că bunicul are o problemă. Intră, carevasăzică, străinul pe uşă, ca să lase o chitanţă la firmă sau să ia un bon de materiale, iar dacă nu i s-a zis că firma are biroul în bucătărie, dialoghează întîi cu bunicul. "Bună ziua", zice străinul. De ce-e-e-e?, întreabă bunicul. Păi, fiindcă aşa se zice, face niţel strîmtorat străinul. Bunicul însă o ţine pe a lui: De ce-e-e-e? Străinul se uită în stînga, se uită în dreapta şi, pentru că nu primeşte ajutor de nicăieri, o ţine cu politeţea: Noi, românii, obişnuim să dăm ziua bună cînd intrăm în casă. La turci o fi altfel. De ce-e-e-e?, insistă bunicul. Pentru că-s turci, d-aia, face uşor iritat străinul. Bunicul însă nu se lasă: De ce-e-e-e? Bre, zice grav străinul, matale vrei să-ţi baţi joc de om. Eu spun frumos bună ziua şi matale mă iei la mişto!
Noroc că din bucătărie apare ginerele, care-şi invită clientul să ia loc. Nu trebuie să te pui