Din multitudinea de manifestari, care au dat culoare spatiului expozitional bucurestean in cursul lunii trecute, ale Bienalei Internationale de Arta Contemporana, am dori sa semnalam cateva prezente remarcabile de la pavilionul UNICREDIT: Yoko Ono, Mona Hatoum, marele designer Richard Buckminster Fuller, chiar daca acesta nu mai intra in categoria "contemporan", Arjen van Susteren, Kristoffer Ardena si Karina Nimmerfall.
Spatiul acestui pavilion, ce va fi inaugurat in octombrie, nu este vast, dar are un amplasament foarte bun, legat de fluxul orasului, iar aspectul sau de santier, de work in progress, aproape s-a inserat vizual in tematica subiacenta a expozitiei, facand pandant plasticitatii multora dintre lucrari.
Pentru Mona Hatoum, de exemplu, curatorii au dat curs rostului firesc al obiectului, un covor persan pretios, autentic, asezat pe jos, pe care ochiul amatorului il descifreaza imediat, cu oarecare suprindere legata de context. La nivelul imediat urmator al receptiei, frapeaza oarecum dureros, tinand cont de valoarea artefactului, niste forme ca urmele devastatoare ale unor molii, pentru ca, imediat apoi, acest amorf spatial negativ sa se descifreze ca fiind de fapt harta vasta a lumii.
In sintonie cu acest demers al artistei libaneze, Kristoffer Ardena expune Erased Diary - Rome (foto), o meditatie asupra "unui oras captiv in trecutul sau". Foaia galbena de culoarea gresiei, cu insertii de creion, unde textul este semi-sters, vag lizibil, stabileste tehnic si cu un sentiment aproape obiectiv, un paralelism cu pietrele arheologice al caror mesaj scris e obliterat de scurgerea vremii. Interesant de notat acest sentiment al timpului pe care il comunica atat covorul cu forme in negativ al Monei Hatoum, cat si jurnalul lui Arde?a, care iese din indiferenta mesajelor de tip Dokumenta, atat de prezente in expozitiile de arta contemporana. @N_P