Nu mai este de mult ceva nou, surprinzător, de spus despre Bucureşti. Sursa: Sorin Antonescu

Fie în bine, fie în rău. De-o parte oraşul plăcerilor, al grădinilor şi bisericilor, cu femei frumoase, chefuri fabuloase, contraste seducătoare, rafinamente orientale şi elanuri occidentale. De cealaltă parte, colcăiala mahalalei, netrebnicia administrativă, domnia bunului plac şi a fărădelegii, mârlănia, improvizaţia eternă, psihologia de şatră.

Idilizat, patriarhal, binecuvântat balcanic, livrat esenţial hedonismului, anomiei şi senzualismului levantin sau, dimpotrivă, diabolizat, citit exclusiv în termenii patologiei sociale, dispreţuit, isteric şi hărtănit până la groteasca destrămare a ţesutului urban, Bucureştiul este - cu o vorbă a lui Andrei Pleşu - „un oraş neiubit“. Paseiştii trăiesc doar cu fantasmele vechilor armonii senzoriale, pesimiştii i-au decretat de mult dispariţia, se aşteaptă marele seism devastator, iar tranziţia ne-a adus prăpădul arhitectonic, kitschul, haosul, sufocarea.

Dan C. Mihăilescu, critic literar:"Idilizat, patriarhal, binecuvântat balcanic, livrat esenţial hedonismului, anomiei şi senzualismului levantin sau, dimpotrivă, diabolizat (...) Bucureştiul este - cu o vorbă a lui Andrei Pleşu - «un oraş neiubit»."

Şi totuşi, în resemnarea (şi dezmăţarea) generală mai există încă energii bătăioase, care nu se sfiesc să se ia la trântă cu balaurii deciziilor pustiitoare, făcând deopotrivă operă de recuperare, conştientizare, bună provocare şi exorcizare a acestei nenorocite frenezii distructive care, din nefericire, ne caracterizează nu de azi, de ieri.

O astfel de energie s-a revelat a fi, publicistic, în ultimii ani, Andrei Pippidi (alături de Nicolae Şt. Noica, mă grăbesc să adaug, fostul ministru al MLPAT păstorind o serie de iniţiative civic-editoriale admirabile în egală măsură din p