Va amintiti de vreo prognoza pesimista in vara lui 2007 privind impactul crizei subprime, reinflamarea inflatiei si cresterea dobanzilor pe termen mediu ?
In prima jumatate a anului, administratorii fondurilor mutuale cu profil de actiuni au reusit performanta de a pierde, in medie, un sfert din banii clientilor. Nu s-au decurcat mai rau decat piata, e adevarat, dar faptul ca nu au existat exemple notabile de performanta in conditiile unei piete in scadere ridica serioase semne de intrebare asupra abilitatilor «specialistilor» de a intui la timp miscarile majore ale bursei. Nimeni nu le reproseaza ca n-au pariat toti banii pe cele cateva actiuni care au crescut intre timp (Azomures, Socep etc.), poate doar un vizionar ar fi facut-o, dar o reducere, din timp, a expunerii pe bursa ar fi fost totusi la indemana. si ce sa mai pretindem fondurilor mutuale romanesti din vreme ce una dintre cele mai mari banci de investitii din SUA, Bear Stearns, a dat chiar faliment in urma expunerilor prea mari pe instrumente ale pietei ipotecare.
Adevarul este ca nu va puteti baza foarte mult pe rapoartele de analiza si recomandarile operatorilor din piata. Se pricep foarte bine sa explice evolutiile din trecut, sa analizeze fundamental actiunilor listate, dar cotatiile viitoare sunt mai greu de intuit, pietele fiind un organism mult prea dinamic pentru ca evolutia lor viitoare sa fie prinsa intr-un raport. Lectia pe care o invatam in cele 12 luni de scadere care se implinesc la bursa este ca diversificarea si intrarea esalonata in piata sunt reguli de baza. Iar imbunatatirea mediei pe un anumit titlu ar trebui incercata doar pe piete in crestere. In general, e bine sa va obisnuiti si cu ideea ca bursa romaneasca va intra in curand in clubul pietelor mature, unde un randament de 10-15% pe an este foarte bun.
Va amintiti de vreo prognoza pesimista in var
