Athosul vietii desavarsite • Viata unui calugar pe Sfantul Munte Athos este asemenea unei scari inaltate in bataia furtunilor • Postul, rugaciunea, incetarea gandurilor fara rost, ascultarea, mataniile sunt pilonii vietii pe Athos, pe care un calugar le desavarseste zi de zi • Chiar mestecarea unei masline este diferita de aceeasi actiune in lume • Si fiecare felie de paine neagra este altfel pretuita • Masa nu dureaza mai mult de 15 minute, iar in tot acest timp un calugar citeste o invatatura a Sfintilor Parinti, astfel ca masa nu este un moment de uitare de Dumnezeu, ci tot de ruga
Calugarii athoniti, fie cei din chinovii, obstile manastiresti sau din chilii, fie cei idiorythmos, care traiesc ca pustnici prin pesterile ascunse in munte, departe de orice carare, duc o viata aspra. Mancarea este doar o necesitate fiziologica si nimic mai mult. Ba chiar, pentru unii dintre calugarii athoniti, mancarea se reduce la cateva felii de paine si masline. Ritualul zilnic dintr-un schit cum este Prodromu poate fi unul repetitiv pentru un novice. Dar nu este asa. Reinceperea zilei pentru calugari este inceperea unei si mai aprige lupte pentru desavarsire. Masa este luata de doua ori pe zi, dimineata si dupa-amiaza, iar in timpul postului o singura data sau chiar deloc zile in sir.
Preotul-calugar anonim
Ajuns pe Athos in urma cu aproape trei decenii, preotul-calugar cu care am purtat un dialog de mai bine de sase ore, din care au fost publicate cateva fragmente in editia precedenta a cotidianului BUNA ZIUA IASI, numai ca un exemplu, isi duce viata pe Sfantul Munte Athos asa cum procedau Sfintii Parinti. Noaptea, cateva candele lumineaza tinda chiliei si trapeza. In biserica, la fel. Lumina electrica nu este si se pare ca este mai bine asa. Pustnicii se nevoiesc in grotele lor doar cu una-doua lumanari ori candele. Peretii chi
