Zilele astea, Comisia Europeana se pregateste sa ne arate cu degetul rau de tot pentru regresul din ultimii doi ani pe lupta anticoruptie - dar si sa gaseasca un pretext plauzibil pentru a nu declansa clauza pe justitie, socotita un fel de arma atomica pe care, politic vorbind, nu te decizi s-o folosesti cu una, cu doua."
Ca sa vedem cum stam de fapt, ne ducem la raportul procurorului belgian Willem de Pauw - genul de document intern comisionat de CE - care spune cateva lucruri simple si clare despre sistemul romanesc de justitie. Desi a fost scris toamna trecuta, constatarile sale sunt perfect actuale, iar dincolo de concluziile finale citate in presa, mi se par la fel de interesante micile observatii care compun portretul de Caragiale al mediului nostru juridic, altfel plin de orgolii supradimensionate. Ma intreb daca noi avem oameni in stare sa scrie ca acest Hercule Poirot care ne-a evaluat: inteligent, taios si cu un subtil umor de tip britanic.
De exemplu: „Ministrul de justitie a spus in cateva randuri ca sentintele sunt asa blande deoarece calitatea probatoriului e slaba. Iata o afirmatie remarcabila. In administrarea dreptatii, probele trebuie sa fie ori suficiente pentru a obtine condamnarea, ori nu, caz in care acuzatul trebuie achitat. «Sa-l condamnam un pic» pentru ca probatoriul nu era chiar convingator e o viziune de-a dreptul inspaimantatoare asupra statului de drept. E de sperat ca ministrul a facut o greseala cu aceasta afirmatie; daca nu, justitia romana are, de fapt, probleme mai mari decat sentintele blande in cazurile de coruptie.“
Comentand incercarile permanente de a desfiinta prin comasare DNA sau a-i inlocui conducerea, expertul observa ca fata de cerinta convenita cu UE de a „asigura stabilitatea legala si institutionala a mecanismelor anticoruptie“, guvernul vorbeste mai nou de „intarirea“ lor. „Termenul «s
