Tonul este un peşte nemaipomenit de gustos. Are foarte multă carne şi ajunge şi la o greutate de peste 600 kg. De aceea, pescuitul lui în Mediterana se numără printre cele mai profitabile îndeletniciri.

Tonul este un peşte nemaipomenit de gustos. Are foarte multă carne şi ajunge şi la o greutate de peste 600 kg. De aceea, pescuitul lui în Mediterana se numără printre cele mai profitabile îndeletniciri.

Acum o mie de ani, arabii descriau pentru prima dată cum se pescuia tonul pe coastele de vest ale Siciliei, iar italienii chiar se mîndresc că, vreme de zece secole, nu s-a schimbat aproape nimic în această înfruntare dintre om şi uriaşa făptură marină. Uneltele sînt aceleaşi, bărcile, sistemul de prindere, cîntecele şi rugăciunile care însoţesc această misterioasă, sîngeroasă şi crîncenă îndeletnicire. Sicilienii sînt mîndri – şi mîndria lor e o trăsătură de caracter de notorietate – să poată păstra tradiţiile pescuitului tonului.

"Mattanza"

Practic, pentru prinderea tonului, omul a imaginat o suită de capcane, aşa-zise "camere ale morţii". Există un sistem de plase (năvoade) de pescuit, care poate ajunge şi la 500 m pe una dintre laturi. Năvoadele acestea complicate sînt aşezate pe fundul mării, iar tonul, în migraţia lui prin Mediterană, trecînd prin dreptul insulei, este atras în aceste capcane şi e capturat. Cel mai dramatic, cel mai tulburător moment al pescuitului îl reprezintă, cu siguranţă, tragerea tonului în bărci. Atunci marea se înroşeşte, devine de rubin. (Tonul este un peşte cu carne roşie, puternic vascularizată.) Pescuitul durează cîteva ore, dar întreg procesul se întinde de fapt pe parcursul a două săptămîni, cît bancurile de ton trec pe lîngă coastele Siciliei, pentru a-şi depune icrele. Sicilienii aşteaptă un an întreg aceste două săptămîni, care le pot aduce o captură de cîteva sute de tone. Această modalitate