În uşa magaziei de lemne, în faţa unei măsuţe improvizate dintr-un tocător de zarzavat aşezat pe un scaun cu spătar din lemn arcuit, se odihneşte ghemuită Agripina, pe un scăunel improvizat şi el dintr-o buturugă.
În uşa magaziei de lemne, în faţa unei măsuţe improvizate dintr-un tocător de zarzavat aşezat pe un scaun cu spătar din lemn arcuit, se odihneşte ghemuită Agripina, pe un scăunel improvizat şi el dintr-o buturugă. Cu mîinile sub sîni, cu fustiţa trasă peste genunchi, pînă aproape de papucii care odată fuseseră nişte pantofi bărbăteşti, Agripina privea în gol, legănîndu-se uşurel. Cine ştie cît ar mai fi stat aşa dacă n-ar fi trecut o maşină prin groapa cu noroi, din dreptul curţii fără gard, şi n-ar fi împroşcat totul în jur, mai-mai s-o murdărească.
S-a trezit brusc din amorţeala care-o cuprinsese. Îşi puse în ordine, sub basmaua decolorată, părul încărunţit şi-şi trase pulovăraşul roşu, ponosit, pînă spre mijloc, îi aranjă şi mînecile scurte, peste cele ale flanelei bărbăteşti pe care o purta dedesubt, netezi şi fusta, se ridică şi se întinse. Se întinse doar pentru un metru şi jumătate, cît avea prăpădita ei de statură.
Cît e ceas?, o întrebă pe vecina care gătea într-o magazie mobilată mai bine ca a ei, întrucît avea lampa cu petrol aşezată pe o ladă mare de campanie.
Unu. Da... de ce întrebi?
Nu mai vine Mihai şi azi e ziua me!, răspunse Agripina cu accentul ei rusesc.
Iar?, zise vecina ca să se afle în treabă şi-şi văzu de-ale ei.
Agripina nu o băgă în seamă. Scoase o sticlă, de un litru, cu votcă şi trei pahare mititele. Ca o preoteasă ce urma întocmai ritualul, tacticoasă, se aşeză din nou pe scăunelul-buştean, în faţa scaunului-masă, pe care aranjă cele trei pahare: unul în faţa ei şi celelalte cîte unul în dreapta şi unul în stînga, ca şi cînd