HOTĂRÎRE ● Patronul carierei spune că va continua să exploateze marmură din parc "pînă la moarte"

Undeva mai sus de satul Anieş, pe un drum cu şleauri şi pietre, după ce treci de panoul care anunţă că tot ce e în stînga şi-n dreapta aparţine Parcului Naţional Munţii Rodnei, am găsit o mînă de oameni "puşcînd" muntele. Legea interzice carierele pe teritoriul unui parc naţional, dar patronul a găsit o cale de a muta limitele parcului.

Cum venim dinspre Năsăud spre Rodna, lăsăm în urmă Sîngiorz-Băi şi Maieru, locul unde şi-a scris Liviu Rebreanu romanul Ion, o luăm pe un drum la stînga şi ajungem în Anieş. Chiar la intrare, două table stau una lîngă alta şi se bat cap în cap: una anunţă că ne aflăm în apropierea Parcului Naţional Munţii Rodnei (PNMR), pe alta scrie că mai avem cîţiva kilometri pînă la o exploatare de marmură. Trecem de sat şi, în drum spre carieră, întîlnim gatere unul lîngă altul, munţi de buşteni şi scînduri, dar şi rămăşiţe lăsate la voia întîmplării. Adică talazuri de rumeguş, chiar lîngă albia rîului. "Cînd îşi deschid firma, agenţii economici trebuie să specifice unde vor depozita gunoaiele. Aici, cînd plouă, halda de rumeguş porneşte la vale şi omoară peştele. Apa aceasta poluată este folosită şi ca apă menajeră, şi de băut de săteni. În plus, rumeguşul lăsat la întîmplare urîţeşte peisajul", spune Ioan Muntean, şeful pazei PNMR.

"ARDE MĂĂĂ...". Mai departe, mai sus, după alte gatere, cînd nu mai ştiam dacă am mers pe drumul cel bun către carieră, ne întîlnim cu un camion şi şoferul său, care ne face semn să oprim. "Vrem să ajungem la carieră, să vorbim cu şeful." "Bine, dar mergeţi repede, că acum puşcă şi cad pietre. Aveţi grijă, mergeţi pe drum, n-o luaţi prin pădure", ne mai spune omul. Mai urcăm cîteva sute de metri, dăm de o construcţie neterminată de beton şi vedem patru oameni care se agită în jurul unor b