Romanul Necredinciosul al lui Ion Vianu este o carte ale cărei sensuri rezonează în straturile cele mai ascunse ale conştiinţei. Un roman psihologic al timpurilor noastre, percutant, cu umbre grave. Un roman despre căutarea Sinelui în spatele măştilor, mai mult sau mai puţin transparente, pe care le poartă fiecare dintre noi, conştient sau nu. Doi prieteni şi-un psihanalist Într-o lume babilonică, atrofiată în jurul unei cafenele ce adună la un loc rase diferite şi care are, nu de puţine ori, un chip grotesc, mai toţi indivizii fiind purtători ai unor poveşti sinistre, Daniel, concediat de la o bancă cu o mare primă în schimbul tăcerii, îşi propune să ducă o viaţă aflată sub semnul indiferenţei, al inactivităţii, al neatenţiei, chiar al privării de plăcere (care s-ar plăti mai tîrziu cu neplăcere), avînd iluzia că, trăind doar în prezent, se poate sustrage trecerii timpului. Asta pînă într-o zi, cînd îl întîlneşte pe Joseph, „un om tîrînd după sine atîta pasiune neagră, atîta mîl de ură“, care-l face părtaş la destăinuirile sale ce-l scot pe Daniel din indiferenţă, deoarece găseşte în Joseph un dublu al său, preluîndu-i chiar sentimentele de vinovăţie. Cei doi au în comun pasiunea pentru posedarea femeilor (de obicei prostituate), fără implicaţii sentimentale şi însoţită de alcool. Relaţia lor este mai puternică şi datorită unui al treilea bărbat, psihanalistul Dobrowolsky, căruia Joseph îi încredinţează o mare parte a tribulaţiilor sale. Dobro este un psihanalist bizar care ascultă, notează şi tace. Rarele cuvinte sînt ambigue, dialogul este nefiresc, tensionat, plin de goluri, în schimb „grohăie“ din cînd în cînd, amintindu-i lui Joseph de infernul porcesc în care crescuse. Emoţia pe care o resimte Daniel la mărturisirile lui Joseph este o completare la „nesimţirea“ lui Dobro, această relaţie ternară fiind esenţială pentru fiecare dintre cei trei. În spatele