Multe lucruri s-au petrecut în timpul şederii lui Szajna la Bucureşti, cu ocazia Festivalului Măşti europene la Masca, multe lucruri am aflat de la el pentru că era un om vorbăreţ, deschis, prietenos.

La Ambasada Poloniei la Bucureşti, Excelenţa Sa ne-a oferit o băutură fabuloasă, aşa numita "câine turbat", o combinaţie de vodcă, sirop de căpşuni şi Tabasco, absolut senzaţională, iar Szajna a regretat pe loc vârsta, prevenindu-ne că nu poate rezista mai mult de câteva zile. Am râs cu toţii, iar el s-a apucat să ne povestească despre lagăr, despre ziua în care viaţa i-a revenit de drept, odată cu eliberarea, despre gândurile sale care l-au ţinut în viaţă, care l-au făcut să reziste.

- Am visat mereu, spunea, am visat mereu că sunt liber, că voi fi liber, că voi putea fi liber ca înainte.

- Şi, l-am întrebat?

- Nu s-a mai putut, clipele acelea îţi omoară până şi libertatea. Rămâi singur, cu gândurile tale, cu speranţele tale, dar singur, iar lumea este un loc al bucuriei de a fi cu ceilalţi.

- Ai putut îndura asta?

- Multe poate îndura omul.

- Ştiu.

- Ceva, însă, m-a urmărit şi cred că mă va urmări până la moarte.

- Ce, Josef, l-am întrebat văzând că tace şi că este cu gândul undeva departe.

După o pauză interminabilă, a scuturat uşor din cap, ca şi cum dorea să alunge cine ştie ce gânduri neplăcute, s-a uitat lung la mine şi mi-a povestit că a avut într-o noapte o foarte ciudată viziune. Se făcea că urca un munte, dar nu un munte adevărat, era parcă unul făcut, unul construit anume, căci, la fiecare pas se auzea din pământ, de sub tălpile sale, câte un geamăt, câte un oftat, aşa ca o eliberare de sub povara unei imense greutăţi.

S-a trezit pentru prima oară după mulţi ani cu sufletul împăcat, căci găsise soluţia pentru ca imensa sa bunătate să se poată revărsa asupra oame