Cu cîteva zile în urmă am scris pe blog un text despre cei care se bucură că de la 1 august departamentul românesc al Europei Libere va fi desfiinţat. Era, de fapt, un pretext pentru părerea mea de rău că nu voi mai putea auzi acest post de radio decît în "limba moldovenească", potrivit oficialităţilor de la Chişinău. Sînt de acord că faţă de misiunea sa iniţială, de a se adresa europenilor din spatele Cortinei de Fier, acest post de radio şi-a încheiat misiunea. Dar o parte dintre reacţiile pe care le-am citit pe blogul meu mă fac să cred că Europa Liberă ar fi trebuit să emită în continuare spre România. Lumea a uitat sau se străduieşte să uite ce s-a întîmplat la noi, înainte de 1989. Există chiar o tendinţă în rîndul opiniei publice de a refuza că dracul a fost negru pînă la acea dată. Nu cred că asta e o manevră a stîngii care încearcă să recupereze comunismul autohton pentru a-şi face platformă sau ca să se afle în treabă. Mai degrabă aici se grupează foşti securişti şi armata de informatori ai Securităţii pentru care Europa Liberă nu e numai un memento periculos, ci şi un factor de presiune asupra dosarelor ascunse şi azi. Altfel nu-mi explic ura cît se poate de actuală a unora dintre postatori împotriva acestui post de radio. Şi, din punctul lor de vedere, poate că pe bună dreptate.

Am serioase îndoieli că N.C. Munteanu ar fi dat de urmele lui Emanuel Valeriu ca vechi informator al Securităţii, dacă N.C. n-ar fi lucrat la Europa Liberă, calitate în care a cerut înformaţii despre dosarul său de urmărit al Securităţii. Şi mai cred că acad Constantin Bălăceanu-Stolnici ar fi fost şi azi un exemplu naţional de integritate morală dacă nu s-ar fi aflat că a furnizat Securităţii planul locuinţei istoricului Vlad Georgescu, fostul director al Europei Libere, care a murit de pe urma unui suspect cancer galopant despre care se presupune că ar fi fost rezu