Avem, iata, de-a face cu trei clase de sorginte medievala. Inspectorimea dicteaza si semneaza. Directorimea executa si incaseaza. Profesorimea da si primeste, ca la box. Capitalismul transparent e un moft european, traditionala economie subterana functioneaza ireprosabil. Feudalismul nu a disparut, asa cum ii invata pe elevi autorii de manuale, ci este tinut in viata prin grija unor sofisticate mecanisme de conservare a unor subterane energii colective. La prima vedere, fenomenul pare bizar, daca admitem ca in invatamint lucreaza foarte multi oameni de isprava, insa acestia nu pot sau nu vor sa le tina piept neispravitilor care fac jocurile. Cine este, totusi, atent la detalii, poate observa ca, in invatamintul autohton, comportamentul institutional dominant plastografiaza legaturile dintre suzeran, vasali si clasa muncitoare. Cu alte cuvinte, vremurile s-au schimbat, dar apucaturile, ba. Cu toate acestea, exista diferente notabile intre nobilii de ieri si arivistii de azi. Tinerele sperante ale educatiei ciocoiesti nu mai au nevoie de singe aristocratic, ci de trei atuuri care asigura o ascensiune rapida in ierarhie: o limba zaharisita cu mierea linguselilor trimise zilnic stapinirii si parfumata cu otravuri fine, bune pentru paralizarea supusilor naravasi, o serie de cursuri de "management educational" (ce teribila ironie, nu?) si o activitate didactica rodnica si nepatata de noroaiele care insufletesc periodic ulita scolii fara termopane si tehnologie hi-fi, de la Cucuietii din Deal. Pentru a capata o imagine asupra fenomenului, sa dam ca pilda examenul de titularizare si sa ne imaginam ca un proaspat absolvent de facultate, dornic sa ia in spate crucea de profesor, paraseste agora universitara si bate la poarta Inspectoratului Scolar Judetean. La patrunderea in ograda ISJ, primul lucru pe care il poate remarca "bobocul" fascinat de arta profesoratului este cirdul