Nu înainte de a mă mira că trenul se reduce la un singur vagon, urc treptele abrupte. După mine, o bătrînică de treabă, dintre acelea care poartă bască, se chinuieşte să se caţere cu geamantan cu tot. Întind mîna s-o ajut, amintindu-mi pe loc şi în chip fericit că sînt bărbat şi, deci, cavaler.
Nu înainte de a mă mira că trenul se reduce la un singur vagon, urc treptele abrupte. După mine, o bătrînică de treabă, dintre acelea care poartă bască, se chinuieşte să se caţere cu geamantan cu tot. Întind mîna s-o ajut, amintindu-mi pe loc şi în chip fericit că sînt bărbat şi, deci, cavaler. Nici acum, după un secol şi mai bine de cale ferată, n-am reuşit să aducem peronul la nivelul primei trepte! Dincolo de linie, cîţiva inşi au întins ziarele de ieri pe post de masă cu faţă de masă şi mănîncă slănină cu roşii.
Pe post de tacîm universal, un cosor de tăiat via.
Oricît ar părea de bizar, trenul-vagon are şi clasa întîi. Pentru că e un singur vagon, clasa întîi e reprezentată de şase scaune vopsite în roşu, pentru a fi deosebite, ca preţ, de cele de clasa a II-a, vopsite în albastru.
Îmi găsesc şi-mi ocup locul în zona Albastră a vagonului. Nu mi-am permis un bilet la clasa întîi. Iar dacă mi-aş fi permis – constat – aş fi dat banii degeaba. Singura deosebire între clasa întîi şi clasa a doua se rezumă la culoarea deosebită a scaunelor.
Nimeresc lîngă un pensionar trimis la odihnă prin sindicat. Nu prea le are cu legile şi hotărîrile. Drept pentru care îl prelucrează pe toate feţele, în materie de drepturi democratice, bătrînica de pe scaunul din faţă. Genul de pensionară activă în plan civic. Zice Monitoriu Oficial în loc de Monitorul Oficial.
Vine o femeie la vreo 60 de ani, cu faţa lată, ca şi cum ar fi trecut peste ea un sul de foi de plăcinte. Nici una, nici două, mă ţucă pe amîndoi obrajii. Pentru că sînt cu p
