Europenii îşi construiesc şi ei roboţii lor casnici, domeniul acesta fiind clar dominat de japonezi. Cea mai vizibilă diferenţă între cele două "filosofii" constă în aspectul modelelor construite: spre deosebire de asiatici, europenii nu mizează pe conceptul de robot umanoid.
Europenii îşi construiesc şi ei roboţii lor casnici, domeniul acesta fiind clar dominat de japonezi. Cea mai vizibilă diferenţă între cele două "filosofii" constă în aspectul modelelor construite: spre deosebire de asiatici, europenii nu mizează pe conceptul de robot umanoid.
Ne-am obişnuit cu noutăţile venite din partea japonezilor în domeniul roboţilor. Asiaticii produc roboţi care să îi asiste în orice, fie că vorbim despre roboţi care îi trimit acasă de la serviciu dacă exagerează cu orele suplimentare, asistenţi casnici sau chiar roboţi care să le alunge singurătatea. E bine de ştiut însă că şi europenii au preocupări în acest domeniu, un exemplu fiind un prototip construit de Institutul Fraunhofer pentru Inginerie şi Automatizări IPA din Stuttgart. Aici a fost conceput "un servitor" robotizat care poate da o mînă de ajutor la treburile casnice. Expresia "o mînă de ajutor" poate fi interpretată, în acest caz, cu sensul propriu, întrucît robotul dispune de un singur braţ, cu trei degete, celălalt membru fiind înlocuit de o tavă pe care poate servi băuturile. Care-O-bot 3, aşa cum a fost botezat, are o înălţime de 1,45 metri şi se poate mişca în orice direcţie datorită unei platforme omnidirecţionale. Dotat cu un arsenal de senzori, camere video şi scanere cu laser, robotul dispune în timp real de un model tridimensional al împrejurimilor şi, dacă detectează mişcarea unei persoane pe raza braţului său, se opreşte pentru a evita un incident nedorit. "Grija" robotului este întreţinută şi de o serie de senzori de forţă care îl împiedică să apuce prea brutal obiectele pe
