"Balcicul este, dupa cum atat de mult se spune, minunat de frumos. Asta cu toate ca l-am gasit frumos, altfel insa decat ma asteptam. Am avut si voi continua probabil sa am cateva bucurii. Mai intai marea. Culorile, mirosul, valurile marii. Caldura marii. Miracolul marii.." (1)
Balcic, asezarea lui Balica Voevod
Oras preferat de boema romaneasca si de Regina Maria, Balcicul a stat in Romania Mare circa 20 de ani. Este o asezare foarte veche, in antichitate purta numele de Cruni (cu variantele Kruni, Crunos, Crunoi, Crunon), iar mai apoi a capatat denumirea de Dionysopolis, dupa numele lui Dionysos, zeu al vinului si petrecerii.
Balcic ar putea veni de la Balica Voevod, primul corabier capetenie a orasului. Cercetarile asupra istoriei Balcicului conduc catre o probabila filiatie tatareasca si un vechi popor de navigatori-pescari, care ar fi pus bazele unui port de odihna si comert, Cruni-(Dionysopolis), cu mult inaintea grecilor.
"Seara la Mahmud, in cafeneaua pescareasca. Mancam dulceata de smochine si ascultam cronica Balcicului prin gura lui Ali, care ne pune si radio. Au niste replici turcii de pe aici de-un umor uimitor. Nu au nimic servil si umil in glumele pe care ti le fac." (1)
Balcicul, felia noastra de sud al Frantei
Pictorii romani au indragit foarte mult Balcicul. An de an, in perioada interbelica, nu exista expozitie din Bucuresti sau alt mare oras al Romaniei fara o sectiune peisaje din Balcic. Bucati de Balcic pot fi gasite in panzele care atarna pe peretii muzeelor din Capitala, in picturile unor Steriadi, Ghiata, Tonitza, Satmari, Cecilia Cutescu Storck, Darascu, Theodorescu-Sion, Petrascu, Ipolit Strambu s.a.
M-am intrebat multa vreme de unde aceasta dragoste obsesiva de Balcic a artistilor romani, iar un posibil raspuns vine de la istoricul de arta Adrian Silvan-Ionescu. Acesta
