Era de asteptat ca Adrian Severin sa fie cel care solicita "decuplarea" de UE a delincventului irlandez pentru a-l sanctiona cum se cuvine in urma respingerii Tratatului de la Lisabona. Era, de asemenea, de asteptat ca Severin sa uite ca este vorba de acelasi stat mentionat, in trecut, deseori de politicienii romani drept pilda demna de urmat – in special la capitolul absorbtiei si utilizarii exemplare a fondurilor europene in vederea renasterii tarii.
Nu este pentru prima oara cand Severin imi aminteste de un smanglitor strecurat printre VIP-urile unui public elitist care asista, entuziasmat, la o cursa de cai. Dupa ce smanglitorul isi vede de treaba, usurand o serie de "mahari" de portofelele lor, incepe sa se simta parte integranta a selectului public, astfel ca in momentul culminant al cursei urla si el alaturi de spectatorii bona fide, incurajand, la nimereala, un cal pe care nici nu-l cunoaste si pe care oricum nu a pariat.
Cu gandul la unele interventii ale lui Adrian Nastase si Mircea Geoana, Jacques Chirac facea, in 2003, notoria declaratie despre tarile candidate la aderarea la UE care au ratat o buna ocazie de a tacea. Banuiesc ca sustinatorii franco-germani ai unei Europe federalizate vor fi gandit acelasi lucru dupa ce au apucat sa arunce o privire sumara asupra interviului acordat de Severin publicatiei Europolitique. Ar face indubitabil deliciul politicienilor europeni daca intr-una din rarele ocazii in care Romania renunta la pasivitatea tipica acestui membru al UE va opta pentru un atac direct, solicitand raspicat restrangerea drastica a drepturilor Irlandei – stat membru al UE din 1973. De altfel, care ar fi vina autoritatilor de la Dublin si a electoratului irlandez? Au respectat intru totul prevederile constitutionale ale statului, organizand un referendum pentru a decide daca tara doreste sau nu transferul unei parti
