- Comentariu - nr. 139 / 17 Iulie, 2008 Dupa ce am avut in vedere statutul nefiresc pe care il are bacalaureatul in actualul sistem de invatamant si carentele cauzate de insasi structurarea si organizarea acestui examen la limba si literatura romana, in cele ce urmeaza vom incerca sa realizam o analiza critica a subiectelor insesi pe care absolventii aveau datoria sa le pregateasca. Pe langa motivele mentionate anterior, publicarea acestora inainte de sustinerea probelor de examen la limba si literatura romana este nerecomandabila si dintr-un alt motiv: ele indeamna la o viziune partiala, trunchiata, deformata asupra literaturii romane. Daca avem in vedere doar subiectele axate pe proza, cunoasterea (e drept, temeinica) a 8-10 texte literare (basm, nuvela, roman) este suficienta pentru tratarea a trei sferturi dintre subiectele de eseu. Asa ca, in niciun caz, nu vastitatea bibliografiei i-a sufocat pe elevi! Sa o luam insa metodic. Vom avea mai intai in vedere subiectele la proba orala. Conform "Precizarilor metodologice", evaluatorii trebuiau sa urmareasca "aplicarea cunostintelor in receptarea si analiza textelor nonliterare; utilizarea corecta si adecvata a limbii romane in comunicarea orala; argumentarea orala a propriilor opinii asupra unui text literar/ nonliterar" (p. 5). La ce texte se aplica insa aceste abilitati? Frapeaza, mai intai, indepartarea textelor fictionale. Cu exceptia portretului lui Stefan cel Mare (biletul 10), a unui fragment din "Chirita in provincie" de Vasile Alecsandri (biletul 28), a unor fragmente evocative, de amintiri, texte de granita, intre primele 60 de subiecte gasim doar texte de istorie, de istorie literara, de istorie a culturii romanesti, fragmente din texte programatice etc. Alegerea lor insasi este unilaterala, axandu-se in buna masura pe locul romanilor si al culturii noastre in spatiul european, tendinta de achizitionare