Dac-am şti cîţi microbi stau la pîndă, gata să ne facă felul, n-am mai fi atît de indiferenţi. Doamnei Ionescu, microbii nu-i sînt indiferenţi. De cînd luptă cu ei, ţinînd casa curată lună, a omorît milioane. SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Dac-am şti cîţi microbi stau la pîndă, gata să ne facă felul, n-am mai fi atît de indiferenţi. Doamnei Ionescu, microbii nu-i sînt indiferenţi. De cînd luptă cu ei, ţinînd casa curată lună, a omorît milioane. Dar ce zic eu milioane, miliarde ori poate catralioane. Totuşi, vreo douăzeci şi şapte, dacă nu cumva chiar douăzeci şi nouă trăiesc şi abia aşteaptă ca doamna Ionescu să nu facă o zi curăţenie în apartament şi în faţa uşii, ca să nenorocească toată familia.
Cînd doamna Ionescu anunţă "Curăţenie!", domnul Ionescu se încuie în baie, copiii se urcă pe şifonier, unde n-ajung microbii nici cînd sînt stîrniţi cu aspiratorul, iar bunicul îşi pune capăt zilelor. Mă rog, că nu reuşeşte, fiindcă nu nimereşte fereastra, e o altă poveste. Important e că încearcă, săracul, că vrea s-o sfîrşească lat pe asfalt, nu mîncat de viu de microbi.
Curăţenia e doar de întreţinere. Nu durează mult, între patru şi şase ore. Bineînţeles că doamna Ionescu face o dată la cîteva zile şi curăţenie generală, înnebunind ultimii microbi. Aceştia poate ar dispărea din viaţa familiei Ionescu de bunăvoie, dacă ar fi lăsaţi măcar o zi să-şi tragă sufletul şi să ia o decizie. Poate că s-ar muta la vecini, unde au condiţii. Dar vă întreb, stimaţi cititori: să fiţi dumneavoastră microbi şi să vă fugărească tot timpul o femeie pasionată de curăţenie prin toată casa, nu v-aţi enerva? Nu aţi sări la bătaie? Microbii, cum se ştie, sînt de două feluri: criminali şi din cei obişnuiţi, de pe lîngă casa omului. Însă şi cei mai înţelegători microbi tot te căptuşesc cu o gripă, dacă te pui la ambiţie cu ei. Datorită ambiţiei doamnei Ionescu, ultimi