Joia trecuta Carturestiul a rasunat de acid jazz. Acid, acid, dar pe alocuri foarte senin si optimist, parca in ton cu cartile de "positive thinking" de pe rafturile de alaturi...
Butterflies in My Stomach, o trupa romaneasca de "muzicieni in timpul liber" (si cu toate astea profesionisti), au venit sa cante despre un magazin imaginar, lucruri bune, tricouri uitate la "fosti", un anume Danny si, bineinteles, fluturi in stomac. Orice asemanare cu viata e pur intamplatoare...
Stilul lor se numeste oficial acid jazz, ceea ce in cazul de fata inseamna vocea unduitoare a Macai, doua chitari, un trombon, tobe si ici colo sunete pe sintetizator. Sau un funky electro trip-hop si chill, care da fiori pe sira spinarii. Atmosfera a lancezit un pic la inceput, pentru ca in final palmele sa arda pe ritmul unei versiuni "noi si adaugite" a piesei Danny.
Butterflies... au cantat intr-un loc neconventional (o librarie), intr-un moment cam neasteptat (la un apus de soare calduros). A fost un fel de sarut furat, cu tot sentimentul acela placut de nepotrivit - un risc, dar experimentul a reusit. Cum spun ei, "Lucrurile bune vin daca le-astepti" (vezi piesa extra-optimista numita Lucrurile bune, singura in romana, probabil hitul lor de pana acum). Cei sase, Maca, Meghi (pian, keyboard), John (chitara), Ieronim (trombon, sampler), Bujor (bass) si Laurentze (tobe) sunt un "proiect" al unor oameni cu ocupatii diverse, care canta din 2005 unde si cand vor. Se numesc asa (Fluturi in stomac) pentru ca le place expresia englezeasca legata de sentimentul indragostirii, senzatia care te paralizeaza si te face sa nu mai stii ce spui. In acelasi timp, "fluturii" isi pun intrebari privind cliseele romantice din filme si carti. Le plac o multime de trupe si solisti (de la Jamiroquai, Morcheeba, la Al Jarreau si Bobby McFerrin). Poate de asta stilul lor e greu de definit, dar si
