Prins între zurbagiul Mazăre şi "mogulul" Voiculescu, la recenta nuntă politică de pe malurile Dîmboviţei, ex-preşedintele Iliescu părea din alt tablou. Un tablou care nu-l mai încape şi nici nu i se mai potriveşte. Stînga românească, reprezentată de lupii tineri ai capitalismului cinic – Oprişan, Hrebenciuc, Dragnea, Constantinescu etc. –, n-are nimic în comun cu valorile de-o viaţă ale bătrînului politician

Prins între zurbagiul Mazăre şi "mogulul" Voiculescu, la recenta nuntă politică de pe malurile Dîmboviţei, ex-preşedintele Iliescu părea din alt tablou. Un tablou care nu-l mai încape şi nici nu i se mai potriveşte. Stînga românească, reprezentată de lupii tineri ai capitalismului cinic – Oprişan, Hrebenciuc, Dragnea, Constantinescu etc. –, n-are nimic în comun cu valorile de-o viaţă ale bătrînului politician. Stînga din care se revendică majoritatea pesedistă e clădită pe-o acumulare sălbatică de capital, şi nu pe măsuri de protecţiea sărmanilor. La urma urmei, ar fi o imensă ipocrizie să ceri unei societăţi sătule de egalitarismul în sărăcie să-şi conserve nevolnicia. Amintirea chenzinelormărunte şi nediferenţiate e încă proaspătă, n-a dispărut complet din mentalul colectiv autohton. Aşa că lumea vrea să trăiască cu orice preţ şi nu oricum, indiferent de mijloacele de înavuţire. Teoretic, preceptele stîngii sînt generoase şi înălţătoare, îndeamnă la compătimirea flenduroşilor şi, de aici, la revoltă împotriva exploatatorilor hulpavi şi obsceni. Dar România de azi are nevoie de bogaţi şi la dreapta, şi la stînga, şi la centrul scenei politice. Între dreapta şi stînga nu există, deocamdată, nici o diferenţă de năzuinţe practice. Cum nu există, de pildă, nici între Berceanu şi Mazăre, Frunzăverdeşi Niţă,Ponta şi Olteanu sau Ştefan şi Marinescu, şi exemplele sînt nesfîrşite. Singurul care i se poate alătura "stîngistului" Iliescu este – risc o părere –