A fost odata, ca niciodata, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti, o femeie - ca nu pot sa-i spun doamna - care lucra la un bordel. Cit era ziulica de mare, ea se plingea ca i-e o scirba de bordelul ala, ce nu poate exprima in cuvinte, dar zi de zi, se ducea la serviciu si, la sfirsit de luna, incasa banii pentru activitatea prestata. Cind a iesit pentru prima data public, sa acuze mizeria morala si desfriul care domneau in institutia pe care cu (dez)onoare o reprezenta, colegele ei de munca au fost socate sa afle ca erau facute curve de colega moralista, acestea fiind de parere ca fiecare ar trebui sa vorbeasca in numele sau. Dat fiind ca se dadea specialista in activitatile specifice bordelului, ea ocupase un post de conducere de nivel doi, dat fiind ca nivelul 1 era mult peste competenta si posibilitatile ei. Nemultumita insa ca era obligata sa stea sub seful cel mare, iar acesta o mai si calca uneori (in picioare), femeia care era un angajat cu rol secundar, deci de mina a doua, ca sa intelegeti mai bine, il tot ataca pe cel care avea rolul primar si-l musca de diferite parti ale corpului, din toate pozitiile. Primarul asta, despre care vorbim, nu i-a dat mare atentie secundarei, pe motiv ca muscaturile ei erau ofilite, iar babele nu au fost niciodata in atentia sa, cind avea in jur atitea prospaturi care stiau cum si de unde sa muste. Interesant este insa ca sotul persoanei din povestea noastra, care stia exact unde munceste femeia si cu ce se ocupa, nu a fost deranjat s-o lase sa-si faca meseria, considerind ca acest lucru este politically corect. Nu-i vorba, ca el o lasa sa faca orice, mergind pe principiul ca, in familia lor, sotul ia numai hotaririle esentiale, iar sotia, pe restul. Cum pina acum, in cei citiva zeci de ani vietuiti impreuna cu el si cu alti apropiati, nu se ivise nici o chestiune esentiala, omul si-a vazut de treburile lui, lasind-o pe ea in plat