Ocupaţia României de către trupele sovietice a fost consecinţa directă a campaniilor militare româno-germane contra URSS.
Atacarea Uniunii Sovietice de armata română în iunie 1941 a fost anunţată de elitele politice de la Bucureşti ca fiind un "război sfînt", pentru redobîndirea teritoriilor cedate în vara anului 1940 prin ultimatumurile Moscovei de la 26 şi 28 iunie.
"VĂ ORDON, TRECEŢI PRUTUL!". După primul război mondial, România se afla într-un conflict "istoric" cu Rusia sovietică, deoarece guvernul de la Moscova nu recunoscuse unirea cu Basarabia din martie 1918. Tentativele lui Nicolae Titulescu din anii ’30 de a semna un acord cu Uniunea Sovietică au eşuat, astfel că Stalin a revendicat "legitim" teritoriile de la est de Prut în iunie 1940. În plus, a obţinut şi nordul Bucovinei drept "compensaţie" pentru "exploatarea" Basarabiei timp de 22 de ani!
În aceste condiţii, alianţa generalului Ion Antonescu cu Hitler, în scopul redobîndirii "teritoriilor răpite" de sovietici, a fost acceptată tacit de elitele politice şi culturale, indiferent de "culoarea ideologică". Excepţie – comuniştii – dar cine i-a luat în seamă?! După intrarea României în război la 22 iunie 1941, în Piaţa Palatului Regal din Bucureşti a fost organizată o procesiune publică, în care manifestanţii au îngenuncheat rugîndu-se pentru reuşita campaniei antisovietice. În realitate, românii nici nu ştiau în ce se băgaseră, deoarece naziştii au inclus ţara noastră în planurile lor de război fără să-i dea lui Antonescu prea multe detalii. Nici măcar Regele n-a ştiut mai de dinainte că românii vor trece Prutul, vestea primind-o de la postul de radio englez BBC. Antonescu îi acordase încredere "oarbă" lui Hitler. Iar începutul războiului din Est părea să-i confirme aşteptările – Basarabia şi Bucovina de Nord au fost "eliberate" într-o lună, prilej pentru a se intit