După război, sovieticii au decis să-şi cantoneze unităţile în România, încălcînd prevederile Convenţiei de Armistiţiu.
După război, sovieticii au decis să-şi cantoneze unităţile în România, încălcînd prevederile Convenţiei de Armistiţiu.
La 9 mai 1945, Europa era în sărbătoare, germanii recunoscîndu-şi oficial înfrîngerea în al doilea război mondial. În mod normal, trupele sovietice ar fi trebuit să se retragă din România, deoarece prezenţa lor se făcea în baza art. 3 al Convenţiei de Armistiţiu, care permitea cantonarea Armatei Roşii doar în cazul "necesităţii militare". Din octombrie 1944, frontul depăşise graniţele României, iar aici nu se mai purtau lupte. Însă sovieticii au rămas cu acceptul tacit al anglo-americanilor.
ŞI OCUPAŢI. În iunie 1945, Marele Stat Major al Armatei Române a făcut noi demersuri pentru a evita ocupaţia, înaintînd un memoriu către Comisia Aliată de Control. S-a ales cu o notă a sovieticilor, conform căreia guvernul român trebuia să elibereze pînă la sfîrşitul lunii garnizoanele din patru regiuni strategice: Oradea-Arad-Alba Iulia-Dej, Timişoara-Turnu Severin-Slatina-Caracal-Deva, Giurgiu-Tîrgovişte-Piteşti şi Brăila-Ploieşti-Bîrlad-Focşani. Aici urmau să se instaleze trupele Moscovei, care deţineau controlul asupra economiei. Geniştii Armatei Roşii deja construiseră două linii ferate cu ecartament larg, de tip rusesc, care legau Ungheniul de Valea Prahovei şi Cernăuţiul de Focşani.
... ŞI CU BANII LUAŢI. În anii următori, România a purtat negocieri de pace în cadrul Conferinţei de la Paris, diplomaţii de la Bucureşti sperînd că vor obţine concesii în "contul" participării la războiul din Vest. Însă sovieticii şi-au impus aici punctul de vedere, solicitînd României o despăgubire de război exorbitantă, în valoare de 300 de milioane de dolari, plus menţinerea garnizoanelor Armatei Ro