S-au împlinit, săptămîna trecută, 70 de ani de la moartea Reginei Maria a României. Evenimentul a trecut aproape neobservat, deşi ne pregătim să aniversăm nouă decenii de la înfăptuirea României Mari

S-au împlinit, săptămîna trecută, 70 de ani de la moartea Reginei Maria a României. Evenimentul a trecut aproape neobservat, deşi ne pregătim să aniversăm nouă decenii de la înfăptuirea României Mari. Dar poate că, într-un an electoral, nu vom avea timp să ne amintim cum se cuvine nici măcar de cel mai fast moment al istoriei noastre.

Şi, totuşi, toate tribulaţiile Elenelor recente devin penibile şi insignifiante chiar şi numai în apropierea umbrei suveranei care a fost printre principalii artizani ai Marii Uniri. Într-o epocă în care femeile nu aveau drept de vot, Regina Maria a reuşit să-şi pună în slujba ţării extraordinarul instinct politic şi geniul diplomatic. A cîştigat respectul tuturor traversînd – cu demnitate, tenacitate şi curaj – momente de criză cumplită. Tragedii personale şi tragedii naţionale s-au suprapus adeseori în viaţa soţiei lui Ferdinand cel Loial. Ca în acel noiembrie 1916, cînd ultimul născut al Mariei, Principele Mircea, murea de febră tifoidă la numai 3 ani, în timp ce trupele germane se apropiau inexorabil de Bucureşti. "O mamă cu sufletul zdrobit şi o regină învinsă" a părăsit atunci Capitala, refugiindu-se în Moldova. Au urmat doi ani de coşmar, de umilinţe şi de privaţiuni, în care viitorul României părea la fel de sumbru ca cel al familiei sale regale. În aceşti doi ani, cea mai frumoasă suverană din Europa acelui timp şi-a cîştigat porecla de "mamă a răniţilor", organizînd spitale de campanie pe linia frontului şi dedicîndu-se neobosit operelor caritabile.

Regina Maria şi-a dovedit tăria de caracter în momentele de groaznică restrişte, cînd totul părea pierdut, dar mai ales în cele de victorie. Succesul nu a făc