Baronul si Naparca La 30 septembrie 1943, Tudor Arghezi publica, in "Informatia Zilei", un pamflet, care, dintre cele cateva sute izvorate din condeiul maestrului, avea sa ramana, in posteritate, cel mai celebru. Se intitula "Baroane" si il ataca virulent, cu toata munitia din dotare, pe Manfred Von Killinger, reprezentantul Germaniei in tara noastra, in vreme de razboi. Dar nu la acel faimos pamflet vreau sa ma refer azi, ci la unul care vazuse lumina tiparului 19 zile mai devreme, la 11 septembrie: "Naparca". Din pacate, nu stim cui ii era dedicat acest blestem nimicitor, pe care cel vizat l-a simtit, desigur, in plin: "Imi dai tarcoale, naparca. Te simt alunecandu-mi primprejur, strecurata prin hartii. Mi-ai furat o foaie si te-ai dus cu ea, unde nu stiu, infasurata pe unul din ouale tale. M-ai parat, traitorule din murdarie si para, si mi-ai stat in drum, pe furis, vreme-ndelungata. Ai socotit ca nu te-am bagat de seama - te-am vazut si te vad si acum, cand ma citesti. Despre tine-i vorba, naparca, deschide ochii bine, nu te-ai inselat, si poti sa ti-i inchizi.
Naparca ti-e numele colectiv, omule netrebnic, repetat in fete multe, de la sarpele span la sarpele flocos, de la vierme la rama, musita, larva si lindin. Ce dulce te apropii si ce surasuri iti dilata gurita, tie, celui cu ochelari de urechi, care ti-ai facut un cap de copil idiot la patruzeci de ani, eczematos, zgait in doua lentile de miop. Ce dulce si ce cald esti, cand vrei sa minti, si ce plina ti-e emotia de admiratie si de citate, una din naparci. Celalalt, ai dus ghiozdanul unui invatat, i-ai rabdat scuipatul si piciorul, i-ai supt guturaiul din batista, si adunandu-i peticele dintr-un ungher, care purtau din fiinta lui o stersatura, le-ai pus in rame de bronz, ca sa-i flatezi vanitatea si sa afle ca si ce arunca din el iti era scump. L-ai hotit si l-ai talharit fara sa stie, a