Nerecunoaşterea hotărârilor judecătoreşti, cea mai mare „piatră de moară“
Autorităţile de la Bucureşti mai au timp până la sfârşitul lui 2009 ca să dovedească Bruxelles-ului că România îşi poate îndeplini responsabilităţile care îi revin ca stat membru, cu drepturi depline, al UE.
Orice amânare sau tergiversare a reformelor poate să conducă la activarea clau zei de salvgardare şi la suspendarea alocării fondurilor pe agricultură şi dezvoltare regională, dacă se vor descoperi nereguli în distribuţia banilor comunitari.
Cea mai dură măsură a oficialilor europeni ar putea fi un „cartonaş roşu” pe justiţie şi afaceri interne, care s-ar traduce în nerecunoaşterea hotărârilor judecătoreşti din România în restul statelor din UE.
Spre exemplu, dacă printr-o hotărâre dată în România o companie românească are dreptul să execute conturile bancare ale unei companii dintr-un alt stat, nerecunoaşterea acesteia ar înseamna că firma nu va putea să pună în aplicare decizia instanţei. Firma ar trebui să treacă printr-un alt proces de recunoaştere, care se face individual şi care ar costa mult mai mult şi ar dura mult mai mult timp.
Dacă România se va găsi în această situaţie, niciun comerciant nu va dori să se judece la noi în ţară. Mai mult decât atât, companiile româneşti nu vor mai putea apela la Curtea Europeană de Justiţie, dacă sunt nemulţumite de legislaţia românească! Reformele din domeniul justiţiei şi lupta împotriva corupţiei ar putea condiţiona, pe viitor (chiar dacă în raportul de ieri s-a eliminat orice fel de referire), admiterea României în spaţiul Schengen şi în zona euro.
Nu în ultimul rând, autorităţile române trebuie să fie conştiente că riscul activării altor clauze este încă posibil. Astfel, dacă s-ar descoperi probleme majore în domeniul transporturilor, concurenţei, energiei, agriculturii, sănătăţii sau protecţiei
