Neptunul a fost staţiunea adolescenţei şi tinereţilor mele. Era, poate cea mai frumoasă din lanţul turistic Olimp – Neptun – Saturn – Jupiter, cu cea mai mare densitate de turiste nordice, singure, de pe tot Litoralul nostru. În plus, multe cehoaice blonde şi cu ochi albaştri te întîmpinau cu unicul strigăt de bucurie a vieţii, AHOI!
Neptunul a fost staţiunea adolescenţei şi tinereţilor mele. Era, poate cea mai frumoasă din lanţul turistic Olimp – Neptun – Saturn – Jupiter, cu cea mai mare densitate de turiste nordice, singure, de pe tot Litoralul nostru. În plus, multe cehoaice blonde şi cu ochi albaştri te întîmpinau cu unicul strigăt de bucurie a vieţii, AHOI!
N-am mai fost aici, din motive absolut personale, de foartă multă vreme, mi-e şi ruşine să spun de cînd… Azi Neptunul este o saţiune ideală pentru familişti sau perechi tinere, niţel mai conformiste. Din ce ştiam eu n-a mai rămas aproape nimic ce poate fi recunoscut, evident în afara denumirii vechilor hoteluri şi a steagurilor de la intrarea pe plajă.
Se poate trăi aici ca şi turist, destul de civilizat. Preţurile nu sînt atît de înspăimîntătoare cum par pe unele programe tv, cea mai bună dovadă fiind lumea pestriţă venită din Ardeal, Banat, Oltenia sau Moldova (uşor de recunoscut după cum grăiesc pe plajă…), restaurantele, pizzeriile, fast-food-urile pline după lăsarea serii, barurile de noapte şi discotecile asaltate de doritorii de decibeli în exces, transpiraţie suplimentară şi socializare cu sexul opus. Alimentele şi fructele sînt din abundenţă, la tot pasul, este adevărat la preţuri de sezon, adică de cîteva ori mai scumpe decît acasă, lucru firesc de altfel, şi acceptat aproape fără comentarii de populaţia flotantă a staţiunii. Extrem de enervantă (eu cred că şi abuzivă, dacă nu cumva chiar ilegală) dispunerea fotoliilor de plajă oferite spre închirie
