În urmă cu un an, am cunoscut-o pe doamna Vivienne M. Lassman, curator din Washington, venită în România pe urmele lui Noche Crist (1909-2004), pictoriţă de origine română, care a trăit în America din anul 1947. Era un nume despre care nu ştiam nimic. Am aflat că Noche Crist s-a născut la Craiova, a trăit la Iaşi între 1924 şi 1927, iar apoi la Bucureşti pînă în 1947, cînd, prin căsătoria cu David Crist, ofiţer american, a plecat peste ocean. Despre educaţia sa artistică în România ştim puţine lucruri. Aflăm că în 1946 a deschis o expoziţie la sala Creţulescu din Bucureşti, iar la sosirea în America a adus cu ea o serie de acuarele inspirate de viaţa mondenă a Bucureştilor acelor ani. Noche Crist a fost, aşa cum o putem cunoaşte din lucrări, o personalitate specială, o figură proeminentă a vieţii artistice din Washington. În 1948 a predat la Institutul de Artă Contemporană din Washington D.C., iar în 1973, la Glen Echo Creative Education Program. Din 1967 a fost preşedinte al Asociaţiei Acuareliştilor, cofondatoare a Galeriei 10 din Washington. În tot acest timp a pictat, a realizat performance şi instalaţii, a fost o personalitate a cărei viaţă s-a confundat cu arta sa. În peisajul culturii americane, creaţia ei dezvoltă o imaginaţie bogată, ce îşi are sursele într-o formaţie culturală bine consolidată, provenită din lumi diferite. Arta ei este o poveste inspirată de viaţă, cu un repertoriu fabulos de forme şi motive, un spectacol în care ea este regizorul şi ale cărui personaje trăiesc întîmplări aflate la jumătatea drumului dintre real şi fantastic. Un amestec insolit, dominat de o bucurie amară, cu accente groteşti, o lume în care graniţa dintre oameni şi animale se şterge, ei fac parte din acelaşi univers guvernat de instincte. Acuitatea cu care ea priveşte în jurul său, curajul cu care ridică vălul şi dezvăluie viaţa cu libertăţile ei primare, aflată din