Nichifor Constantin a fost trimis, in februarie 1942, pe Frontul de Est, activand ca fruntas in cadrul Regimentului 10 Vanatori. Devenit prizonier al sovieticilor, la 19 noiembrie 1942, a fost internat in lagarele 88 Tambov, 81 Azlat, 84 Urali si 165 Ivanovo. Este de remarcat faptul ca adevaratii veterani de razboi sunt, in opinia generalului (r.) Marin Dragnea, fost combatant in al doilea razboi mondial, cei care nu au luptat in Diviziile Horea Closca si Crisan si Tudor Vladimirescu (TV). Mai concret, cei care, desi au cazut prizonieri, au refuzat sa lupte sub un alt steag. Nichifor intra in categoria divizionarilor. El a acceptat sa fie pregatit intr-un detasament de partizani pentru a desfasura actiuni de sabotaj in spatele frontului german.
In iunie 1944, Nichifor a fost ales de Ana Pauker si incorporat in cadrul Frontului IV Ucrainean, activand in Grupul Budionii, care a desfasurat actiuni de sabotaj in Cehoslovacia (minarea cailor ferate, atacarea convoaielor germane care se deplasau spre front si informarea comandantului frontului cu privire la pozitiile defensive inamice). De asemenea, grupul a atacat lagarele de prizonieri, eliberand militari romani, francezi, englezi si de alte nationalitati, o mare parte dintre acestia ramanand sa lupte alaturi de partizani.
In februarie 1945, Nichifor a fost inclus in Divizia TV, in baza unui ordin primit de la comandantul frontului, si trimis in Romania pentru a se prezenta la CC al PCR. A intrat in tara pe la Satu Mare, deplasandu-se fara probleme pana la Bucuresti, in baza unei adeverinte sovietice. Dupa un dialog cu Vasile Luca i s-a permis sa doarma la sediul CC al PCR pana la 20 martie 1945, participand activ la instaurarea guvernului Groza. Devenit comunist, dar fara carnet, a fost trimis, la 21 martie 1945, sa activeze la Directia Judeteana Tecuci, indeplinind functia de secretar. In acelasi an a d
