Proiectele rezidenţiale şi comerciale erup într-o zonă care, până mai ieri, se afla doar sub stăpânirea vânzătorilor de seminţe şi a buticarilor. Sursa: Cosmin Marinescu

Peste tarabele de pe Aleea Castanilor ticăie parcă un ceas, din acela împopoţonat cu curele uriaşe, din plastic aurit. E ameninţător, anunţă vremea mallului cu fântâni arteziene, care va trona peste lumea şmecherilor de la capătul Bucureş tiului. Oamenii locului par totuşi liniştiţi: macaralele care ridică Sun Plaza sunt încă destul de ţepene, iar mallul vecin - doar o idee care pare a fi într-un viitor oarecum îndepărtat.

Aici, în sudul oraşului, supravie- ţuieşte lumea şlapilor din plastic, care lipă ie pe asfaltul fierbinte, a vânzătoarei care-i zice clientei-prietene, cu admiraţie: „Te-ai îngrăşat!“, iar cea vizată, îmbră cată relativ strâmt, răspunde: „Mersi! Tu ştii ce bine mă simt?“. O lume ca un decor din carton şi tablă, prin care defilează oameni în alb, gri şi negru, de te întrebi cine îmbracă rufele fosforescente, cu imprimeuri, agăţate pe tarabe. Un colţ de Bucureşti construit din aur fals, mult argint şi tablă spoită, care, privit din avion, sigur străluceşte ieftin.

„Cina cea de taină“ se ia la „Big“

Peste drum de „Castani“ sunt buticuri cu flori sau cu shaorma, microbuze şi un fel de parc cu stâlpi de lemn, ridicat pe vremea fostului primar de sector. De pe geamurile soioase ale magazinului „Big Berceni“, clienţii sunt îndemnaţi la shopping cu două cuvinte simple, rămase din anii capitalismului naiv: „Veniţi! Merită!“. Şi lumea intră pentru a admira nimicuri: frumuseţea morii de apă care învârte o bilă transparentă, a scoicii cu leduri sau a „Cinei cea de Taină“ în „basorelief“, a obiectelor de decor sculptate cu măiestrie în plastic şi a hainelor multe, multe. Afară, lângă bancomatele ce muşcă din geamurile magazinului, un rom ţipă î