Singur, mutilat în urma unui accident suferit în Italia, cu o pensie mizeră, Iulică Avram a câştigat după patru ani de procese un braţ de hârtii care-i dau dreptul la o locuinţă decentă, în care nu poate intra pentru că fostul socru o ocupă abuziv.Până în anul 2000, Iulică Avram a lucrat la sucursala din Craiova a Societăţii de Construcţii în Transporturi Bucureşti. Pentru că nu avea locuinţă, societatea i-a repartizat o cameră la căminul de nefamilişti din strada Brestei din Craiova. Rămas fără slujbă, a continuat să trăiască împreună cu soţia şi cu fetiţa din ce în ce mai greu, până când, în 2003, s-a hotărât să plece în Italia, la muncă. Plecarea a coincis cu destrămarea familiei, iar Avram a crezut că acolo va avea parte de un nou început. Nu i-a mers prea bine între străini, pe străzile unui oraş italian l-a lovit o maşină, iar în urma accidentului i s-a amputat un picior. S-a reîntors în ţară, unde a mai suferit câteva intervenţii chirurgicale, rămânând pentru tot restul zilelor mutilat. În ţară, a avut surpriza să constate că locuinţa din cămin fusese vândută de societatea la care lucrase până în anul 2000 fostului său socru, Joiţa Dumitru. Fără slujbă, fără familie, fără un picior, Avram s-a văzut nevoit să trăiască din mila rudelor, nevoite să-l adăpostească. Ajuns la limita suportabilului, a început un lung proces, la capătul căruia şi-a recăpătat pe hârtie acoperişul care-i lipsea.

Are dreptul, dar nu şi casa În anul 2002, societatea care era proprietara căminului de nefamilişti din Craiova a hotărât să vândă sau să închirieze camerele imobilului. Mulţi dintre cei care le ocupau, majoritatea foşti angajaţi, au făcut cerere pentru cumpărare sau închiriere. În 2003, şi Iulică Avram a beneficiat de un contract de închiriere pe o perioadă de un an. Contractul avea o clauza favorabilă chiriaşului, în sensul că el nu putea fi evacuat decât dacă unitat