In ambitia sa de a crea o societate de oameni trasi la indigo, fara obiectii, fara intrebari, fara idei, regimul ceausist, in forma sa evoluata din anii ’70 - ’80, avea nevoie de o justificare legala pentru a raspandi frica. Asa s-a nascut Decretul 153/1970, legea poate cea mai incompatibila cu drepturile fundamentale ale omului din toata Europa de Est. Daca doi militieni gaseau pe strada un pletos cu blugi, il bateau jumatate de ora, dupa care se urcau in Aro-ul din dotare, demarau in tromba, se opreau dupa zece metri, se intorceau si ii mai administrau o jumatate de ora de bataie nefericitului nonconformist. Conform Decretului 153 aveau acoperire legala, aparand statul de "elemente anarhiste". O lege-unealta

Conceput extrem de prost, in niste termeni foarte vagi si foarte interpretabili, Decretul 153/1970 era exact legea de care aveau nevoie militienii cu competente pe ordine publica, dornici sa demonstreze exces de zel. "Decret pentru stabilirea si sanctionarea unor contraventii privind regulile de convietuire sociala, ordinea si linistea publica" se intitula, elegant, respectivul act normativ, care s-a numarat printre primele legi post-decembriste abrogate. Printre altele, in respectivul Decret erau prevazute pedepse exemplare, inclusiv cu inchisoare pentru anarhism si orice alt comportament deviant, fara sa se precizeze exact ce se intelege prin acesti termeni, lucru care, in linii mari, permitea luarea in duba a oricarui cetatean ce parea suspect ori de anarhism, ori de comportament deviant. Legea stipula ca parazitii ordinii socialiste (categorie la care, din nou, putea fi incadrat aproape oricine) trebuiau pedepsiti exemplar, prin munca in folosul comunitatii, amenda sau inchisoare. Rockerii, tinerii din curentul hippy, membrii unor secte religioase, practicantii de yoga, rromii nomazi, opozantii de orice fel ai regimului puteau fi acuzati, cu ajut