Dintre cei care pleacă la Olimpiadă, după comportamentul, pregătirea şi rezultatele de până acum, şanse reale au, în opinia mea, Eusebiu Diaconu, Rareş Chintoan şi Estera Dobre.

Dintre cei care pleacă la Olimpiadă, după comportamentul, pregătirea şi rezultatele de până acum, şanse reale au, în opinia mea, Eusebiu Diaconu, Rareş Chintoan şi Estera Dobre.

Scepticism. Împărtăşesc şi eu o parte din scepticismul dlui Ion Ţiriac privind numărul de medalii posibile a se lua la Beijing. Dintre sporturile olimpice care ne-ar mai da ceva speranţe pentru puncte sau medalii, pe lângă gimnastică, box, canotaj, tir (unde avem un abonat măcar la argint, primul român calificat de acum 3-4 ani, Alin Moldoveanu), ar mai fi luptele.

Cu ambele stiluri, libere şi greco-romane. Sigur că aici, mai ales la stilul greco-romane, există o mare tradiţie, aceea instituită de rarul, poate că unicul, antrenor român care a fost Ion Cornianu. Adică antrenorul care a scos aproape pe bandă campioni, sau pe podium, europeni, mondiali şi olimpici. Sigur, se va spune că regulamentul din anii "60, de pildă, al luptelor nu era asemănător cu cel de azi, care e cu mult mai dinamic, mai prezent, care te obligă la multe acţiuni. E cam ca în fotbal, e poate faza romantică.

Atunci se lupta pe saltea două reprize a 5 minute, era destul loc să fii pasiv, să tragi de un punct luat şi la sfârşit să rămâi cu el şi să învingi. Bun, şi pe atunci nu erau introduse şi luptele feminine, la stilul libere. Care au venit cu spectaculosul şi cu ineditul ca şi la judo. Despre boxul feminin nu vorbim, mi se pare dizgraţios, dar e părerea mea.

Când ploua cu medalii. Da, din anii când ploua cu medalii la lupte, două schimbări fundamentale au apărut: 1. regulamentul de dinamizare; 2. introducerea competiţiei feminine de lupte libere. Ca să nu fim nedrepţi tot evocându-l pe antrenorul Corneanu, tre