Sergiu Tocaru, din Craiova, se judecă de şapte ani cu rudele, pentru partajarea bunurilor rămase după decesul soţiei sale. Între timp i-a murit fiul, „steagul“ luptei fiind preluat de nepot. După fiecare sentinţă civilă, una dintre părţi se declară nemulţumită, iar calvarul din sălile de judecată este reluat. În 1998, soţia lui Sergiu Tocaru a decedat, lăsând în urma sa un soţ şi un fiu care locuia în altă localitate decât părinţii săi. După trei ani de la greaua încercare, bărbatul a vrut să împartă cu fiul său bunurile rămase şi agonisite împreună cu soţia, în timpul vieţii acesteia. Trebuia împărţite un certificat de acţionar la SIF Oltenia, jumătate din casa din Craiova şi un automobil românesc vechi. După mai bine de un an şi jumătate, cei doi moştenitori s-au înţeles asupra autoturismului, în sensul că fiul l-a cedat tatălui, dar procesul a continuat. La sfârşitul anului 2003, instanţa de judecată a hotărât să-i dea casa soţului supravieţuitor, iar certificatul de acţionar fiului. Totodată, soţul decedatei trebuia să-i plătească sultă fiului, în valoare de 6.800 de lei. Pentru că soţului decedatei i s-a părut prea mare suma pe care trebuia să o achite fiului, acesta a declarat recurs, solicitând micşorarea ei.

Lungeşte, Doamne, zilele... Dosarul a ajuns până la Curtea de Apel, care a decis că suma ce trebuie plătită de tată fiului ar trebui să fie de 1.100 de lei, şi nu de 6.800 de lei, cum se stabilise anterior. Până să se pronunţe instanţa, fiul lui Sergiu Tocaru a decedat, în proces intrând nepotul de fiu, Alin Tocaru. Pentru că el s-a declarat nemulţumit de suma stabilită de Curtea de Apel, a formulat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Craiova. Şi aceasta, la rândul ei, a trimis dosarul la rejudecare către Tribunalul Dolj. În 2005, dosarul de partaj succesoral introdus în anul 2001