Poate părea paradoxal, dar brînza elveţiană a stimulat o vreme arhitectura originală. În cantonul Vaud, numeroase cabane alpine au luat în timp forme neobişnuite, adaptîndu-şi dimensiunile în funcţie de cerinţele comerţului cu brînză.
Poate părea paradoxal, dar brînza elveţiană a stimulat o vreme arhitectura originală. În cantonul Vaud, numeroase cabane alpine au luat în timp forme neobişnuite, adaptîndu-şi dimensiunile în funcţie de cerinţele comerţului cu brînză.
Cabana brînzei
În 1750, un prosper om de afaceri local, Jean David Henchoz, cumpără în zona Chateau d’Oex suprafeţe mari de pădure şi de păşune. Pentru a-şi depozita produsele obţinute din laptele vacilor păscute pe aceste suprafeţe, el construieşte, timp de patru ani, la Rossinière, un edificiu dotat cu pivniţe imense, capabile să primească pînă la 600 de roţi de caşcaval de aproximativ 30 kg fiecare. Suprafaţa imensă a subsolului a determinat şi configuraţia exterioară a construcţiei. Cu o faţadă lungă de 27 m şi o înălţime de 20 m, avînd încastrate 113 ferestre, "La Grande Maison" era, în secolul al XVIII-lea, cea mai mare cabană din Elveţia. Amănunt interesant: la exterior, pereţii construcţiei sînt sculptaţi şi pictaţi cu frize colorate şi texte (2.800 de semne) care exprimă convingerile creştine ale lui Henchoz, iar cîteva texte aparţin lui Madame Deshoulières, poeta care a trăit la Paris.
În 1852, "La Grande Maison" se transformă în hotel-pensiune, devenind "Le Grand Chalet" şi bucurîndu-se de o solidă reputaţie, căci i-a primit, printre alţii, pe Victor Hugo şi pe Alfred Dreyfuss. Din 1976, "Le Grand Chalet" aparţine familiei pictorului Balthus, de la a cărui naştere se împlinesc, anul acesta, 100 de ani. Considerat drept unul dintre marii artişti ai secolului al XX-lea, Balthus a găzduit aici, pînă în 2001, cînd a murit, nume celebre ale culturii mondiale, care au f
