Segmente din aceasta parte integranta a vietii noastre de zi cu zi, numita coruptie, se afla acum, in ansamblul ei, in colimatorul a doua organizatii internationale – Transparency International si Konrad Adenauer Stiftung –, si, pe o problema punctuala, in atentia a 25 de ambasadori ai U.E., veniti la Bucuresti sa se uite si peste cazurile Nastase-Mitrea-D.N.A.

Nu e momentul unei disectii a cazului A.N.I., cea aruncata in lupta anticoruptie, cu cleiul gata intins pe blocstarter, a cazului D.N.A., cu sagetile trimise deloc dezinteresat, cu tendintele de a o destabiliza si de a-i bloca anchetele, a cazului Ministerului Justitiei, unde numai de stabilitate nu s-a putut vorbi de vreo doi ani incoace, a cazului coalitiei 322, care a incercat tot ce putut in privinta luptei impotriva anticoruptiei, a cazului Curtii Constitutionale, care le-a fost multor inalte fete colac de salvare din fata anchetelor penale. Dar trebuie sa citim cu atentie concluziile celor doua rapoarte, realizate independent unul de celalalt. Indiferent de nuante, de opinii mai favorabile unei institutii sau alteia, studiile, graficele si concluziile celor doua fundatii care ne-au pus lupta anticoruptie sub lupa indica, la unison, ca lupta anticoruptie din Romania bate pasul pe loc, ca se confrunta, pe langa piedicile puse de parlamentari, si cu mentalitatea permisiva a judecatorilor care dau sentinte minime pe considerentul ca faptele de coruptie nu sunt un pericol pentru societate sau ca "ar fi contradictoriu sa li se ceara o condamnare in cazuri de coruptie, cand in viata lor de zi cu zi sunt nevoiti sa fie corupti – de exemplu, in sistemul de sanatate", dupa cum se arata in raportul K.A.S.

Randuri in fata carora risti intr-o prima faza sa ramai fara replica. Apoi, accepti, ca afirmatiile au partea lor de adevar. Ca un corupt nu atenteaza la integritatea fizica a nimanui. Si ca, dupa p